# unele vise, dintre cele pe care ni le amintim, sunt ciudate... sau cel puțin amuzante. Am visat eu noaptea trecută că mersesem la o lansare de carte unde erau mulți scriitori din tagma celor vechi. Vechi în sensul stilului. Și stăteam eu pe o canapea și beam ceai, la care îl aud pe unu' că începe să vorbească de mine și de cele 2 cărți pe care le-am publicat. Mă ridic, mă duc la el și-i zic că e doar una, dar că aș prefera să nu mai vorbească despre mine, că eu am venit să văd altceva sau așa ceva. Mai trece timpul, lumea tot venea să mă întrebe de a doua carte. Explică-le tuturor că nu există. Unu' dintre ăștea bătrâni mă invită la el a doua zi, că soția lui are nu știu ce ceai bun etc. Parcă eram într-un film japonez, asta cu ceaiu'. A doua zi m-am dus ca să-i repet că nu există nici o altă carte, dar m-am cam pierdut pe drum. În vis, m-am teleportat acasă și am început să gătesc legume congelate făcute la cuptor. Știu sigur că erau congelate că mi-au înghețat mâinile pe ele. Apoi mă sună acel scriitor că de ce nu mai vin, că nu m-am ținut de cuvânt, că el a băut deja ceaiul. Ăăăăă, O.K., zic, oricum veneam doar să vă spun că nu există o a doua carte. El o ținea una și bună.
Și m-am trezit de dimineață, fix când suna poștașul la ușă.
# băi, ciudat poștașul. Abia am deschis ușa, a și intrat în casă, a tulit-o în bucătărie și a scos banii. Da' stai omule! Eram adormită și mi-a luat ceva să-mi dau seama că așa a făcut întotdeauna. No bine, simte-te ca acasă.
# apoi un vecin a bătut în ușa altui vecin cu pumnii vreo juma' de oră. cu tot zgomotul pe fundal, n-am mai reușit să adorm și-am zis: n-am mai scris demult pe blog, hai niște instantanee. meh. abia aștept să mă car din Craiova, aici lenea îmi zburdă prin vene în voie
leM.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu