Arctic Monkeys - 505

era să adopt un maidanez

Era un maidanez frumos, un fel de imitație de câine lup, dar în stilul maidanez, cu păr scurt. Vreo juma' de oră încercai eu să-l conving să intre în bloc, mai cu mâncare, mai cu mângâieri, mai cu cuțu-cuțu. Până când ieși o vecină să ducă gunoiu' și se luă după ea. Păi e frumos așa? :))

m.

Conjure One - Tears from the Moon

 

stop haunting me

Park Hee Kyung - Sang uh reul sarang han in uh

(no idea of translation, but it's a great song<3)

michelangelo, poezii

“Mi-e somnul preţios şi-mi pare bine
că piatră sunt şi-am simţuri adormite
cât timp în jur e crimă şi ruşine.
Nu mă trezi. Vorbeşte pe şoptite...”

Michelangelo, din Poezii, traducere de C.D.Zeletin






GENIALĂ. băi. absolută.
m.

Nightwish - Nemo

 

Oh how I wish

For soothing rain

All I wish is to dream again

My loving heart 

Lost in the dark

For hope I'd give my everything

This is me for forever

One without a name

These lines the last endeavor

To find the missing lifeline

reacții hipnotice

ieri în tren:

# într-o mare de aparente răspunsuri, mă înec încercând să-mi dau seama ce să aleg. unii spun verde, alții spun roșu, alții vor ca eu să nu aleg deloc, iar alții sunt indiferenți. într-o mare de întrebări cu răspunsuri false, stau întinsă pe grâu galben și privesc un cer albastru; îl văd, e unul dintre răspunsurile aparente. știu că mai departe de el sunt alte stele, alte ceruri, alte lumini: astea sunt celelalte răspunsuri aparente. grâul îmi înțeapă pielea, îmi străpunge oasele, îmi nimicește răsuflarea. plutesc. sunt undeva între mâl și apă curată și amândouă sunt reale. politeice. mai departe, un câmp de floarea-soarelui îmi peticește rănile. am coji de semințe în ochi, dar ele îmi astupă rănile. între floarea-soarelui și o pădure întinsă stă o respirație tăiată. îți văd chipul șters, mutilat de amalgamul de adevăruri care te bombardează. ne pierdem-ne unim-ne regăsim în pământul ud. azi nu ne rănește nimeni... la orizont, câmpia e verde și netedă. striațiile apar pe parcurs. din depărtare nu se vedeau, eram pierduți în iluzii. striațiile se reped spre noi cu ghearele uliilor ademeniți de carne. suntem carne crudă și nu avem ce pierde. animalele pădurii fug de noi, suntem zombii luminoși care-și caută chipul. pământul e un corp viu mamut. noi suntem purici, paraziți ce-l facem să-i cadã pãrul, blana, suntem urme neșterse de raid, suntem imposibil de exterminat cu forța pentru că ne ucidem singuri în joaca noastră de-a iubirea. răspunsurile par să prindă conturul adevărului cu vreo două ore înainte de apus, când cerul se întunecă sub greutatea posibilităților. habarnariștii cu mămăligă-n gură cioflăie viața de pe-o zi pe alta. uite, e crepuscul în miez de apus, se vede un alt răsărit, soare, poate e un alt răspuns.

alte iluzii în câmpul de maci –



m.

ALTERNOSFERA - Visători cu plumb în ochi

Te rog nu mă-ntreba

Să nu mă crezi nebun

Ia-mi haina să nu-ngheţi

De-oi fi să cad, să cad la drum

Stele sparte în asfalt

Prin scîntei şi cioburi calc

Noaptea ne-a orbit pe noi

Doi copii prinşi în război

Pe platoul cu eroi 

Vrem minate mii de flori

Suntem visătorï

20

deci

acel moment în care deschizi o carte pe care nu ai mai pus mâna (de 3 ani) decât ca să ștergi praful de pe ea
și se deschide fix la pagina în care are o dedicație de la o persoană

21.07.11

și se pare că acea persoană a greșit data, pentru că a fost de fapt cadou pentru 21.06.11
și nici nu mai țineai minte că ai acea carte/acea dedicație


priceless



m.

țipete

uneori rămân cu privirea suspendată de reflectoare la teatru
sălile mari și culorile discrepante amestecate-ntr-o lumină difuză
spun povești cu zâmbete pe care nu le mai dorește nimeni
în spatele unui munte îți pierzi esența
între două dealuri o suliță caută plăcere-n carne
cartoane murdare între-lipite aduc cu ele vedenii
și cade sânge din locuri înalte spălând carne ruptă de pe oase
fulger adânc în negru stomac se zbate caută
așteptare și teste nu trece
lumea i-a fost demult aruncată-ntr-o gaură arginitie de frig și lumină
aruncă-te după ea să nu-i pierzi ultima suflare
cerșetor în lume și mort
rămâi
cu privire-agățată de lumini
nu ai ochi să vezi nici mâini să-ți arăți fericirea
uneori
împingi lucruri banale în




țipete prelungi




apoi nimic

Nirvana - Lake of fire

FRICĂ vs. ÎNCREDERE // negativism VS. optimism

Mă enervează persoanele predispuse eșecului din vina lor, în sensul că indiferent de cât de mult le-ar plăcea să facă un lucru, ele tot consideră că nu merită acel lucru sau că nu vor reuși să-l facă.
Treaba cu meriți sau nu meriți e relativă. Atâta timp cât nu avem standarde clare ale binelui și răului, nu putem stabili ce merităm și ce nu merităm.
Treaba cu "nu voi reuși" este o prostie. Sigur că nu vei reuși 100%. De ce? Pentru că poți să ieși din casă și să dea o mașină peste tine și gata, nu mai faci nimic, totul s-a dus. DAR pornind cu ideea că nu vei reuși să faci un lucru care îți place îți taie din start toate șansele de câștig. ÎNCREDEREA a fost importantă în toate secolele, dar în secolul XXI este vorba de încrederea personală în forța proprie de a lua fiecare bătălie la rând, de a forma alianțe, de a câștiga împreună un război. Nu contează că în final o să dăm colțu' cu toții, contează că am trăit aici, fiecare în parte, fiecare cu două mâini și toate cele (O.K.excludem în această postare persoanele cu dizabilitați), deci fiecare avem posibilitatea ca, pe lângă lucrurile moral și social obligatorii în legătură cu ceilalți, să facem lucruri bune pentru noi.
Așa cum spuneam, mă enervează persoanele care pornesc cu gândul că nu vor reuși, pentru că e clar că nu vor reuși și dacă vor reuși, va fi din cauza MILEI altora. Și obișnuiam să fiu o persoană care aștepta ca fiecare să își găsească drumul și să reușească, dar am realizat că unii oameni rămân în mediocritatea aceasta a stadiului încrederii lor pe tot parcursul vieții tocmai din cauza FRICII. În același timp, am observat că cei care se tem, dar care își asumă niște riscuri (care sunt conștienți că pot să piardă, care sunt și ei triști în final, dar își ASUMĂ asta) pentru a obține ce vor, au șanse infinit mai mari de a ajunge într-un punct în care să obțină o mare parte din ceea ce au avut ca obiectiv la începutul drumului. Desigur, mai sunt și aceia care își asumă unele lucruri (de cele mai multe ori sunt, totuși, obligați de circumstanțe) și care la final sunt supărați pe toată lumea din jur că ei au pierdut, că Universul îi urăște, că ei însuși urăsc pe toată lumea.
La polul opus stau persoanele care debordă de încredere în ceea ce sunt și ceea ce vor și pot să facă.  Este plăcut să fii înconjurat de asemenea oameni, deși uneori nu poți construi relații în care să fii foarte apropiat de ei, pentru că ei sunt întrun alt stadiu, dar acești oameni ajung departe și îi respect pentru asta.
Cunosc persoane din ambele categorii și, exact cum am zis la început, cei care pornesc cu gândul că nu vor reuși (și trebuie să menționez că nu mă refer la cei care sunt obiectivi, care spun că nu vor reuși ca pe un fapt evident, spre exemplu: la noapte nu voi zbura către Caraibe; păi da, cam evident... dacă nu câștig un bilet... la vreun concurs la care nici n-am participat :))) mă enervează. Pentru că sunt eu însămi imperfectă și imperfecțiunea negativă a altora n-ar face decât să-mi sporească părțile negative. Asta și faptul că m-am săturat de oameni care se plâng de viața lor (din nou, că Universul îi urăște, că ei sunt un eșec pe lumea asta etc), dar care nu se uită în jur să vadă cerșetori, să vadă oameni care traiesc în spitale, oameni care nu au ce mânca, care stau MULT mai rău ca ei. Ne suntem datori nouă să încercăm să aducem în viața noastră tot ce e mai bun.


mikuuuu.

Rod Steward - Have you ever seen the rain?

Yeats, Versuri

Pentru ca fetele să-și poată găsi
Primul Adam în minți de fecioară,
Închideți ușa bisericii Papei
Și scoateți copiii afară.
Pe eșafodul acela se sprijină
Michelangelo cel fără de pace.
Cu zgomot cât pasul de șoarece
Mâna-i se mișca încolo și-ncoace.
Asemeni gâzei care dănțuie deasupra curentului
Mintea lui dănțuie peste tăcere.

Yeats, "Versuri", Editura pentru literatură universală 1965

Plumb - Cut

 

With crippled anger
And tears that still drip sore

guaranteed you'll leave this town

but she has nothing left to sell them

panic! at the disco - the balad of mona lisa

Gautier Capuçon, Dvořák: Cello Concerto

instagram

bloodyfore

 

 

...noaptea târziu

m.

Coldplay - Princess of China

niște chestii legate de un examen traumatizant

La propriu traumatizant, cred că o să simt o aversiune față de fonetică și morfologie așa, ca grup, până când n-o să mai fiu. N-am fost fan al morfologiei niciodată, iar fonetica în generală însemna să spunem care silabă e accentuată sau așa ceva aka n-am făcut deloc, deci nu știam care e treaba. (ok, știam de pe semestrul întâi de la engleză, dar la engleză e MULT mai simplu și ar fi și în română dacă n-am avea mai multe sisteme de transcriere, de la Vasiliu în '65 care s-a răzgândit peste 20 de ani și a făcut altul, până la...)

După ce termin cu toate examenele o să scriu un post cu pro și contra LITERE București pentru că am văzut că mulți termină liceul anul ăsta și îi tentează, deci să știe la ce să se aștepte.

Deci examen traumatizant zic. E lucru evident că nu învăț în perioada semestrului. Cu cel puțin 6 ore pe zi, puse în mijlocul zilei, când ajung acasă nu mai am chef de cursuri, deci fac lucruri complet opuse. De exemplu, în ultimele 9 luni am făcut curat și am spălat vasele cât n-am făcut în 19 ani, dar mă rog, nu e ca și cum aș fi făcut asta daily. Ideea e că pierdeam timpul cu orice altceva. Și vine sesiunea, unde sunt examene la care poți învăța într-o zi, unde sunt examene unde nu poți învăța într-o zi. Și vine ziua examenului, aka sâmbătă. Ajung la facltate și aflu tot felul de căcaturi care se cer, așa că mă duc cu V. și A. într-o sală și hai să învățăm. Și dupa 7 ore de transcrieri fonetice, zicem să mergem acasă să învățăm și morfologie. Și după o noapte în care n-am dormit, am ajuns la facultate și am dat examenul. Examen unde profa vorbește cu tine cu gura plină de prăjituri. Timp în care te privește de parcă ai fi următoarea pradă. Și începe să-ți spună verzi și uscate despre cum nu știi nimic, apoi îți dă 6.
Și îmi aduce aminte de profa de latină, care de fiecare dată când îți dădea 10 se plângea de cât efort a făcut ea ca să strângă informații pentru comentariile pe care ți le-a dictat ca să le înveți.
Și un lucru e cert, atâta timp cât trec examenul, nu încălzește că e 10 sau 5. Pentru că în facultate nu contează dacă iei 5 sau 10 decât dacă vrei bursă, iar eu nu vreau, că am deja una și nu se poate avea decât una. Și oricum, n-am fost eu niciodată o persoană care să învețe ca să ia note mari...
Dar examenul de ieri a fost atât de traumatizant și nici nu pot să explic clar de ce (poate pentru că nu dormisem și băusem un litru de cola și 4 cafele), încât azi încă îmi vine să vomit când mă gândesc. Și am ajuns ieri acasă la 7 și m-am pus în pat și am dormit până azi.
Așa că închid weekendul ăsta într-un sac bine legat și nu sper decât că la anul să mai citesc măcar materia în timpul semestrului. Lucru cam evident, la anul pe vremea asta o să scriu iarăși un post despre restanță sau despre examen.

m.

Jace Everett - Bad things

 

When you came in the air went out. 

And every shadow filled up with doubt. 

I don't know who you think you are, 

But before the night is through, 

I wanna do bad things with you. 

I'm the kind to sit up in his room. 

Heart sick an' eyes filled up with blue. 

I don't know what you've done to me, 

But I know this much is true:

I wanna do bad things with you. 

cei doi îngeri ai mei se ceartă în engleză. concluzia: capra ta e mai importantă

unul e american, altul e britanic și totul decurge în felul următor:
citesc ceva și brusc încep să-mi vină gânduri în minte
this is it, it's all done, you are done, you can't do anything, your life sucks, dude, you can't do anything, everytime you try, you fail
apoi vine celălalt și spune cu un zâmbet mare
how can you say such a stupid thing? can't you see how blessed you are? can't you see you have a life, you have things you love and things to do, you have always had a dream and you always make things worth? you are what you want to be and you love what you are. enjoy, enjoy!
și îi dau întotdeauna dreptate celui din urmă. e natural, nici-o forțare
pentru că cel din urmă spune mereu
smile and others will smile to you too. smile because you feel it
și e bine să fii fericit în ceea ce ești. așa nu vei mai pune întrebări în legătură cu capra vecinului. capra ta e mai importantă, oricine ar fi ea

m.

uite Creangă

"și-am încălecat pe-o căpșună
și v-am spus, oameni buni, o mare minciună"

Creangă - Prostia omenească

mergem în mexic să mâncăm nachos?

M, în seara asta: auzi, am putea să mergem în Mexic să mâcăm nachos
le Miku: măăăă, io înțeleg că tu (o să) ai bani din reclamele tale, da' io mi-s falită cu acte-n regulă

m.

suntem bine unde suntem

cei mai mulți consideră că nu s-au născut în locul potrivit
sau mai ales timpul potrivit
dar
secolul XXI e cel mai bun. dude. ești liber. nu ești sclav. ei bine, nu genul de sclav în lanțuri. ai posibilități. ai șanse. deschidere.
până și un prost are mai multe șanse în 2014 decât ar fi avut în 1860. poate chiar mai multe decât un om care se crede intelectual... (ceea ce e, într-o oarecare măsură, trist; dar prostul nu va avea niciodată succes pe termen lung, deci...)
avem posibilitate deschisă pentru cunoaștere nelimitată. nu arde nimeni cărți. de fapt, cărțile sunt pe toate drumurile și poți alege
poți alege, asta e important
 obișnuiam să cred că m-aș fi potrivit epocii. toate acele rochii frumoase, coafuri pompoase, eleganță... dar epoca era așa numai pentru boieri.
cu norocul meu... cine știe ce servitoare aș fi fost, aș fi murit proastă, fără să știu să scriu și să citesc. sau poate aș fi provocat o răscoală, întotdeauna m-a fascinat ideea de schimbare.
de-asta îmi plac orașele mari, un oraș mare înseamnă schimbare în fiecare minut. nimic nu e la fel
deci
suntem bine

m.

amfidromic

uuuuuuu         rrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr      lllllllllllllllllllll       ăăăăăăăă
alergând dezbrăcat
pe-o plajă pllllinăăăă de statui înghițite de valuri
amfore pline cu zeamă acidă
toarnă pe pământ ploaie ascuțită cu lame de fier
arde curge în valuri
sub mare un pește se strecoară în pivnițe înmuiate în gânduri
uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuurrrrrrrrrrrrrrrrrlllllllllllllllllllllăăăăăăăă
aleargă dezbrăcat
marea se sparge de corpul lllllllluuuuuuuuuuuuuuiiiiiii alb
i se șterg urmele
o umbră de lumină rămâne în locul
în care a stat cândva
e-l-l-l-l-l
într-un fragment de roman

Ska-Nk - Arata-i c-o iu...

a.m. - f.adolescent

 

Discarded all the naughty nights for niceness
Landed in a very common crisis
Everything's in order in a black hole
Nothing seems as pretty as the past though

sssss.

mergem la Sinaia să mâncăm papanași? mergem!

"Totul" a început joi seara, când eu terminasem cu cele 4 examene programate în săptămâna 2-8 iunie și

eram un fel de zombie. Eram în bucătărie și făceam niște pui la cuptor, vorbeam cu M. despre cât de plin de hormoni o fi puiul, apoi am ajuns cu vorba la McDonald's, că sigur e mai sănător ca fast-food-ul, (puiul e mai sănătos, nu fast-food-ul) apoi că M. ar fi mâncat niște papanași de la McDonald's, apoi... apoi că la Sinaia a mâncat cei mai buni papanași din România până acum și că ar merge până acolo doar ca să mănânce acei papanași.
Apoi eu, că na, eu sunt aia cu jump in the car and run (scream and go), zic repede: păi stai că mă duc să văd dacă avem tren (cu mașina stăm ceva mai prost, nici carnet, nici mașină :)) ). Și am avut tren. Dimineața la 8 și ceva, cu întoarcere seara. Păi ce e mai bun decât să mergi la munte în weekend, să mănânci papanași, să iei niște aer mai curat și să pierzi pe drum din stres?

Așa făcurăm. Și așa merserăm noi, de dimineață până seară. Dimineață am luat trenul privat (cea mai bună soluție, vedeți în cele ce urmează), dar după-amiază... după-amiază ne-a trecut gândul prost prin minte și am luat CFR-ul. Și ne-am luat-o. 3 ore de mers cu un tren pe o distanță de puțin peste 100 de km. 3 ore. 3!!!! dacă aș fi fost cu bicicleta, aș fi mers mai repede. Erau porțiuni în care trenul efectiv mergea "la pas". Ce naaaaibaaa s-a întâmplar cu CFR-ul?! Să nu vă bată vreodată gândul prost să luați CFR spre munte (am mai făcut acum 3 ani prostia asta), că vă fierbe la foc mic.
Și încă ceva. Nu vă duceți la baie în tren. Mai ales dacă aparține CFR.

Trecând peste tren, papanașii au fost buni, gigantici, la fel de buni ca acum 3 ani. Sinaia e "populată" de străini, probabil 10 străini la 1 localnic, ceea ce e mișto. E curată, curată, lucru atâââât de rar în Ro. Sinaia e aer curat (diferența de aer e uriașă, chiar simțeam la un moment dat cum se schimbă aerul în tren, devenise greu și... mda, știți și voi, ca-n București; M. zicea că observă mereu diferența între munte și B., dar niciodată nu observă vreo diferență de aer între Craiova și B.; da, Craiova e și ea extra-poluată).

Și am făcut și poze tâmpite, nu se putea altfel!

-m.

babilonie. oaia pierdută se întoarce la turmă, dar cel puțin ea a văzut lumea

ar trebui ca doar clasele 1-4 să fie gratuite în sistemul de stat; desigur, taxele de școlarizare nu ar trebui să fie prea mari nici după; de ce să fie așa? pentru ca guvernul să aloce mai mulți bani bibliotecilor, cărților în general. cărțile sunt scumpe, trebuie să recunoaștem. îți permiți să cumperi două cărți pe lună. o carte de cel puțin 300 de pagini (cărțile au în medie 200-300 pagini) costă în cel mai bun caz 25 de lei. cărțile noi, desigur; numai că 2-3 cărți pe lună nu sunt deajuns. de aceea, cărțile ar trebui să fie mai ieftine. dacă ar fi mai ieftine, mai mulți oameni și le-ar permite. bine, mă gândesc acum că nu toți oamenii vor să afle mai multe despre... orice i-ar putea interesa, deci ideea mea e moartă din start. desigur, ați putea spune că pentru asta sunt bibliotecile. dar mie nu-mi plac bibliotecile. nu-mi place să împart cărțile cu nimeni. cărțile sunt prea personale. în plus, îmi place să le am mereu la îndemână. îmi aduc aminte de ceva, vreau să citesc ceva ce am citit mai demult și nu-mi aduc aminet bine, păi vreau cartea mea în bibliotecă. iar cărțle de pe kindle mă seacă. îmi plac culorile. vreau cartea în sine, în primul rând pentru materialismul ei. kindle e drăguț, însă. e băiat bun, te lasă să iei cu tine mii de cărți atunci când pleci undeva, ca un fel de geamantan-gaură-neagră (un vis de-al meu, să am un geamantan mic în care să încapă tot dulapul). avem nevoie de amândouă. vorbind de școală... sunt multe de reparat. elevii nu se duc la școală să învețe, noi toți am mers din obligație. că mai găseam și câqte ceva interesant... ăsta e un noroc ce poate apărea oriunde te-ai duce, nu numai la școală. școala trebuie reformată, sau o să ne transformăm într-o țară de prostovani 100%. uite, facultatea de exemplu. foarte rece, foarte directă. înveți, iei. nu înveți? nu iei, obvious. bine, asta e la UB. în Craiova... și în alte astfel de instituții, mai rar. de-asta zic, reformă. avem nevoie de ceva strict. să fim serioși, oamenii nu știu decât de frică. turma. mai sunt și oi rătăcite care fac lucruri de plăcere, dar sunt puține. turma știe doar de frică. oricum, oaia rătăcită va fi și ea adusă la loc în turmă, nu are nici-o șansă la cunoaștere/pieire în căutarea cunoașterii – vedem asta direct din Biblie, în primul rând cu Adam și Eva, apoi cu pilda oii rătăcite, apoi cu pilda fiului risipitor. și să fim serioși, chiar dacă crezi în Dumnezeu sau nu, trebuie să accepți anumite realități, cum ar fi... faptul că turma va fi turmă până la final. în același timp, mai e și chestia că ți se dă șansa să vezi totul prin ochii tăi. ai șansa să negi totul, să cauți singur, să fii singur, să aflii.

------------m.

rev

goooooool

scoate capul pe geam. e o semilună, o coasă. și sunt nori, dar e lumină, e noapte, dar are aer de zi. la câțiva ani lumină se vede o stea. sau e un avion. punct luminos. senzație de vară, întuneric, stele. dar e lumină. o pisică pe un acoperiș privește în gol. e frig și gol. gooooooooooool



m.

.

 vinerea trecută am făcut oficial un an de facultate.








m.

t.a.o.

Caspar David Friedrich - The Abbey in the Oakwood

lanțul slăbiciunilor în sesiune;

Mă pun în pat. Caiete, cărți, mai multe caiete, mai multe cărți.

*timp în care privesc pereții; uite mă, cred că a crăpat tavanul; aoleu, dacă și podeaua a crăpat? o să cad în capul vecinilor? sper să n-aibă animale de casă... ar trebui să-mi iau un câine; ce nașpa că-s alergică la pisici... aș mai putea să-mi iau un hamster... ba nu, că trăiesc prea puțin... papagalii ar fi drăguți, dar nu mă pot juca cu ei... peștii sunt plictisitori; O, uite! a trecut o oră... ar fi bine să mănânc ceva, să nu încep să învăț așa, pe nemâncate*

Mă pun din nou în pat, înconjurată de chipsuri, suc, alune, fructe și tot ce am mai găsit prin bucătărie.

*hmm... ia să vedem ce au mai scris oamenii pe bloguri...*

Mai terece jumătate de oră. Iau caietul, îl deschid.

*hmm... poate ca dacă încep să învăt invers, de la ultima lecție spre prima, o să fie mai interesant; băăăi, mă duc să-mi iau sandalele alea drăguțe în picioare; dar nu pot să stau cu ele în pat, sunt murdare... ei, lasă, le spăl*

Vin din nou în pat.

*hmmm... ar trebui să-mi fac o limonadă, am auzit că dacă te hidratezi corespunzător corpul tău e mai sănătos*

Din nou în pat. Sandalele sunt spălate și aruncate pe undeva prin cameră.

*hai să scriu despre asta pe blog, sigur mai sunt și alții ca mine*



miku.

suntem aici. aaaa-i-c-iiiiiiiiii

 

we're finallllllly here

vară. varăăăăăă 

este tic tac pentru 20 backwards

în 21 de zile 20

două decenii de leneveală

varăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă

00:21

mmmikuuu--