După ce ieri probabil că mi-am pierdut cunoștința de vreo două-trei ori (sau poate doar am adormit), în durerile nenorocite ale pre-facerii, aka period, azi dimineață am luat metroul spre facultate. Asaltată de niște grețuri groaznice, încercam să-mi reglez respirația în inspirații cât mai rare și expirații cât mai scurte, când m-a pocnit un miros de transpirație autentic. Adică de-ăla de-ți mută sufletu' din loc și te face să-ți dea lacrimile. Din moment ce deja aveam o stare oribilă de greață, mirosul își schimbase deja puterea și era ca și cum aș fi simțit totul mai amplificat. Apoi... Când să mă bucur că a coborât transpirația din metrou, m-a lovit un miros de usturoi stricat. Am strâns din ochi și probabil că am bătut recordul la ținut respirația.
Măi oameni buni, vine sezonul cald. Vin cele 40 de grade. De ce trebuie să existe astfel de torturi? De ce nu se pot spăla pe dinți și prin alte locuri unii oameni? De ce nu folosesc un deodorant? Era 7 dimineața, niciuna dintre acele persoane nu avea nici-o justificare. Nu era finalul zilei, ca să zici măcar mă, a muncit, a mâncat, n-a avut unde să se spele. Dar dimineața, când abia ai plecat de acasă...
-m.
Măi oameni buni, vine sezonul cald. Vin cele 40 de grade. De ce trebuie să existe astfel de torturi? De ce nu se pot spăla pe dinți și prin alte locuri unii oameni? De ce nu folosesc un deodorant? Era 7 dimineața, niciuna dintre acele persoane nu avea nici-o justificare. Nu era finalul zilei, ca să zici măcar mă, a muncit, a mâncat, n-a avut unde să se spele. Dar dimineața, când abia ai plecat de acasă...
-m.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu