Somn. Dacă NU sunteți persoane matinale, cel mai bun lucru de făcut până în ora 10 (cel puțin) este să dormiți, altfel riscați să fiți loviți de mașini, să râdeți singuri în lift, pe holurile instituțiilor publice sau să vă răstiți la babe a căror memorie atârnă în ultimul neuron.
Ziua a început așa:
8:30 - sună telefonul; alarma. amân trezirea. peste 5 minute sună din nou. opresc alarma de tot și adorm
9:00 - mă trezsc brusc, iau prima pereche de blugi din teanc, primul pulover și primul sutien; în 5 minute totul e gata
9:15 - cafea.cafea.cafea. încerc să mă trezesc, dar nu am nici cea mai mică șansă; nici acum, la 12:12 când scriu postul, nu-s trează
9:20 - plec să mă întâlnesc cu V.
9:25 - pe drum spre metrou îmi dau seama că am i-am uitat caietul de punctuleț (punctuleț e cursul de fonetică, dar eu mereu uit că se numește fonetică așa că am ajuns să-i zic punctuleț, că transcrierea fonologică are... punctulețe :3 ) așa că m-am întors acasă.
Eram atât de obosită că mi-a trecut prin cap chiar să sun un taxi ca să mă vină să mă ia din fața blocului și să mă ducă la metrou. Îmi era prea greu să ocolesc un bloc și să merg la intrarea de la metrou, așa că am luat liftul, lift care coboară de la nivelul solului la nivelul... ei bine, metroului. Și lângă mine a mai intrat o... să-i zicem doamnă, care zice dintr-o dată: ăsta coboară, nu-i așa? I-am făcut semn din cap că da, și am pufnit și zâmbit. Pufnit aproape în râs. Adică tantiiii, încotro vrei să o ia liftu' ăsta? Nu vezi că e fix în mijlocul trotuarului și nu e nici-un "tunel" în sus, încotro crezi c-o ia? pe orizontală? aș vrea eu, așa m-ar duce la mare... (BTW, cum ar fi să te duci cu metroul la mare? probabil plictisitor :-? dar mai rapid ca trenul, asta e clar)
Mai târziu, când o așteptam pe V. la xerox ca să xeroxăm (doh :)) ) niște prostii la punctuleț, au trecut pe lâgă mine niște tipe. Am prins fără să vreau o replică: "auzi, hai să mergem repede la prof să vorbim cu el să facem cursul de cultură populară, că nu vreau să pierd!!!". Mi-a picat fața. Faza era că nu avea nimeni chef să mai vină azi, joi, la cursuri. M-a bufnit râsu' pe bune de data asta și râdeam acolo în hol, iar oamenii treceau și se holbau, dar era o situație atât de cretină că nu m-am mai putut abține. În plus, îmi era foarte somn și cafeaua nu își făcuse efectul (bine, la cât de somn îmi e, nici acum nu are vreun efect), așa că de data asta nu a mai contat că râdeam singură. :))
Apoi m-am întâlnit cu V., care mi-a spus că a ajuns la facultate de la 7:45 și că a stat în sala de lectură și că nu mai era nimeni acolo. Tulai Doamne, noi n-am ajuns NICIODATĂ la facultate atât de devreme nici când aveam cursuri. Bine, V. avea o explicație bună. Plecase de la 6:00 de acasă cu o colegă de cameră să o ajute cu bagajele, îi fusese lene să se întoarcă acasă apoi să vină din nou la facultate, așa că venise direct aici. Uite mă, suntem niște studente model în vacanțăăă!!!! IRONIC LADIES!
Apoi, când să plecăm din facultate, erau 2 tipi care nu știu ce chestii de internship prezentau și eu, adormită cum eram, n-am reacționat, dar brusc am văzut pe fața lui V. dezgustul pentru orice ar fi prezentat ei și cum ea e prea lady să le spună că n-are chef să-i asculte, am luat-o de cot, le-am zâmbit tâmp tipilor, le-am zis "nu, mulțumim!" și-am plecat.
Și de-atunci nu s-a mai întâmplat nimic demn de notat. :)) YET (who knows...)
-m.
Ziua a început așa:
8:30 - sună telefonul; alarma. amân trezirea. peste 5 minute sună din nou. opresc alarma de tot și adorm
9:00 - mă trezsc brusc, iau prima pereche de blugi din teanc, primul pulover și primul sutien; în 5 minute totul e gata
9:15 - cafea.cafea.cafea. încerc să mă trezesc, dar nu am nici cea mai mică șansă; nici acum, la 12:12 când scriu postul, nu-s trează
9:20 - plec să mă întâlnesc cu V.
9:25 - pe drum spre metrou îmi dau seama că am i-am uitat caietul de punctuleț (punctuleț e cursul de fonetică, dar eu mereu uit că se numește fonetică așa că am ajuns să-i zic punctuleț, că transcrierea fonologică are... punctulețe :3 ) așa că m-am întors acasă.
Eram atât de obosită că mi-a trecut prin cap chiar să sun un taxi ca să mă vină să mă ia din fața blocului și să mă ducă la metrou. Îmi era prea greu să ocolesc un bloc și să merg la intrarea de la metrou, așa că am luat liftul, lift care coboară de la nivelul solului la nivelul... ei bine, metroului. Și lângă mine a mai intrat o... să-i zicem doamnă, care zice dintr-o dată: ăsta coboară, nu-i așa? I-am făcut semn din cap că da, și am pufnit și zâmbit. Pufnit aproape în râs. Adică tantiiii, încotro vrei să o ia liftu' ăsta? Nu vezi că e fix în mijlocul trotuarului și nu e nici-un "tunel" în sus, încotro crezi c-o ia? pe orizontală? aș vrea eu, așa m-ar duce la mare... (BTW, cum ar fi să te duci cu metroul la mare? probabil plictisitor :-? dar mai rapid ca trenul, asta e clar)
Mai târziu, când o așteptam pe V. la xerox ca să xeroxăm (doh :)) ) niște prostii la punctuleț, au trecut pe lâgă mine niște tipe. Am prins fără să vreau o replică: "auzi, hai să mergem repede la prof să vorbim cu el să facem cursul de cultură populară, că nu vreau să pierd!!!". Mi-a picat fața. Faza era că nu avea nimeni chef să mai vină azi, joi, la cursuri. M-a bufnit râsu' pe bune de data asta și râdeam acolo în hol, iar oamenii treceau și se holbau, dar era o situație atât de cretină că nu m-am mai putut abține. În plus, îmi era foarte somn și cafeaua nu își făcuse efectul (bine, la cât de somn îmi e, nici acum nu are vreun efect), așa că de data asta nu a mai contat că râdeam singură. :))
Apoi m-am întâlnit cu V., care mi-a spus că a ajuns la facultate de la 7:45 și că a stat în sala de lectură și că nu mai era nimeni acolo. Tulai Doamne, noi n-am ajuns NICIODATĂ la facultate atât de devreme nici când aveam cursuri. Bine, V. avea o explicație bună. Plecase de la 6:00 de acasă cu o colegă de cameră să o ajute cu bagajele, îi fusese lene să se întoarcă acasă apoi să vină din nou la facultate, așa că venise direct aici. Uite mă, suntem niște studente model în vacanțăăă!!!! IRONIC LADIES!
Apoi, când să plecăm din facultate, erau 2 tipi care nu știu ce chestii de internship prezentau și eu, adormită cum eram, n-am reacționat, dar brusc am văzut pe fața lui V. dezgustul pentru orice ar fi prezentat ei și cum ea e prea lady să le spună că n-are chef să-i asculte, am luat-o de cot, le-am zâmbit tâmp tipilor, le-am zis "nu, mulțumim!" și-am plecat.
Și de-atunci nu s-a mai întâmplat nimic demn de notat. :)) YET (who knows...)
-m.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu