în plan sentimental...

Am avut o revelație azi dimineață în timp ce veneam de la cumpărături. Am realizat că o să fiu mereu singură dintr-un anumit punct de vedere.
Mergeam eu printre blocuri, când văd o pisică pe un garaj. Voia să sară, m-am dus spre ea, n-a plecat, eu oricum nu ajungeam la ea, iar ea părea prea leneșă ca să vină la mine, așa că am plecat.
Și apoi m-a pocnit.
Mi-am dat seama.
A fost...
Eu nu o să pot avea niciodată o pisică în casă.
Niciodată.
De ce? Sunt alergică la pisici. Da, exact, alergică.
Ironia apare în faptul că eu ador pisicile. Când eram mică și mergeam la țară le smotoceam toată ziua și ele dormeau pe burta mea și... pe atunci nu eram alergică. Sau eram, dar nu era așa de rău. Acum strănut, încep să-mi curgă lacrimile și nasul dacă mă joc cu una.
Deci da, forever alone cats.
Iar ăsta mi se pare un fapt trist.


Miku

P.S. Ar trebui să mă reorientez spre achiziționarea unu cățel? Mneah... necesită mai multe îngrijiri...