experiment: haina îl face pe om

Am luat azi niște articole de îmbrăcăminte pe mine doar ca să văd dacă nu îmi mai plac pe bune, sau e o toană pentru că vreau altele.

Mi-am luat o pereche de adidași pe care i-am cumpărat anul trecut, dar care nu mi-au plăcut de la început. Eram disperată pe vremea aia, aveam nevoie de o pereche și imediat ce am intrat în Deichmann, i-am văzut și i-am luat. Apoi m-am dus la C&A și mi-am luat o geacă de piele, în total ~350 lei. Am dat toți banii ăia pe două lucruri care anul ăsta nu mă mai încântă deloc.

O explicație ar fi faptul că stilul meu începe să capete contur. A început de anul trecut să se schimbe, gusturile mele să devină și ele mai fine, într-un final să ajung și eu să mă mai apropii de feminitate. Feminitate într-un stil mai dark.

Și adidașii și geaca sunt oarecum sport, iar acum nu-mi mai plac astea.

Deci. Deci. Deci.

Azi m-am îmbrăcat cu ele ca să văd dacă o să le mai port. N-o să le mai port. Sau poate c-o să le port când mă plimb cu bicicleta. Ținând cont de faptul că n-am bicicletă (în fiecare an, absolut în fiecare an, de când aveam 12 ani, tatăl meu îmi zice: îți iau bicicletă la anul), nu văd să mai port acele chestii prea curând.

Deci... asta demonstrează încă o dată impusivitatea mea enervantă.

Încă o chestie pe care am observat-o: nu m-am simțit bine în acele haine. Dacă nu îmi plac hainele în care sunt îmbrăcată, nu mă simt confortabil, nu am aceeași încredere în mine ca atunci când am haine care îmi plac. Deci da, haina îl face pe om.

M.