Când eram mică, pe la vreo 5-6 ani, ai mei zic că îi terorizam în legătură cu apa. Dacă mergeam pe afară și nu aveau apă la ei și mie mi se făcea sete, îi cicăleam până îmi cumpărau o sticlă cu apă. Știu că la un moment dat ne tot întâlneam cu o prietenă de-a maică-mii care îmi zicea: "ești fată mare, așteaptă până ajungi acasă, copiii mari nu mai beau apă pe drum!". Chiar și la vârsta aia mică o detestam pe femeia aceea, pentru că o făcea pe maică-mea să nu îmi mai ia sticla de apă după ea.
În anii '90 și chiar și după 2000, până prin 2005, nu exista o politică a educării și a îngrijirii copilului atât de mediatizată ca în zilele noastre. Nu găseai pe toate drumurile brușuri care să-ți spună cum și ce să îi dai copilului la o anumită vârstă. Atunci totul încă depindea de priceperea mamei și a "babelor" (adică femeile alea știe-tot) din jurul ei.
Zilele astea am observat inițial involuntar, apoi m-am și gândit la asta, că soră-mea îi aduce mereu aminte lu fiu-so, care are 9 ani jumate, să își ia sticla de apă cu el oriunde s-ar duce. M-am gândit apoi la cât de important e să te hidratezi, dar cât de importantă e hidratarea la copii, care se deshidratează foarte ușor.
M-am gândit la cum e să-ți fie sete. Voi ce simțiți atunci când vă e sete, indiferent dacă e iarnă sau vară? E un fel de stare de amețeală care dă spre leșin, evident, mult mai puternică vara. Oricum, inclusiv în anotimpul rece setea îți dă o stare de incomfort.
Știu că un om ar trebui să bea cam 2 litri de apă pe zi pentru a lăsa creierul să funcționeze cum trebuie.
Prin urmare, lăsați copiii să bea apă, dar beți și voi. Mai bine cărați după voi o sticlă de 0.5l de apă, decât să vi se facă rau, corect? Sau, dacă vă e greu să luați apă după voi de acasă, cumpărați. Vara, dacă vă e rău, mergeți într-o farmacie, acolo au acele dozatoare de apă și cele mai multe farmacii au și fotolii sau scaune. În plus, dacă leșinați, măcar acolo știți că o să sune cineva la salvare, nu ca pe stradă unde, trust me, nu îi pasă nimănui dacă voi cădeți din picioare și muriți. Mai ales dacă muriți.
M.
În anii '90 și chiar și după 2000, până prin 2005, nu exista o politică a educării și a îngrijirii copilului atât de mediatizată ca în zilele noastre. Nu găseai pe toate drumurile brușuri care să-ți spună cum și ce să îi dai copilului la o anumită vârstă. Atunci totul încă depindea de priceperea mamei și a "babelor" (adică femeile alea știe-tot) din jurul ei.
Zilele astea am observat inițial involuntar, apoi m-am și gândit la asta, că soră-mea îi aduce mereu aminte lu fiu-so, care are 9 ani jumate, să își ia sticla de apă cu el oriunde s-ar duce. M-am gândit apoi la cât de important e să te hidratezi, dar cât de importantă e hidratarea la copii, care se deshidratează foarte ușor.
M-am gândit la cum e să-ți fie sete. Voi ce simțiți atunci când vă e sete, indiferent dacă e iarnă sau vară? E un fel de stare de amețeală care dă spre leșin, evident, mult mai puternică vara. Oricum, inclusiv în anotimpul rece setea îți dă o stare de incomfort.
Știu că un om ar trebui să bea cam 2 litri de apă pe zi pentru a lăsa creierul să funcționeze cum trebuie.
Prin urmare, lăsați copiii să bea apă, dar beți și voi. Mai bine cărați după voi o sticlă de 0.5l de apă, decât să vi se facă rau, corect? Sau, dacă vă e greu să luați apă după voi de acasă, cumpărați. Vara, dacă vă e rău, mergeți într-o farmacie, acolo au acele dozatoare de apă și cele mai multe farmacii au și fotolii sau scaune. În plus, dacă leșinați, măcar acolo știți că o să sune cineva la salvare, nu ca pe stradă unde, trust me, nu îi pasă nimănui dacă voi cădeți din picioare și muriți. Mai ales dacă muriți.
M.
Un comentariu:
Eu nu plec niciodata fara apa dupa mine, fie ca sunt singura sau cu nepotelul, fie ca e iarna sau vara. O singira data am plecat cu el la un drum de 10 minute fara apa si mi-a facut un scandal monstru, ca lui ii e sete. Ne-am oprit la primul magazin si am luat apa.
Trimiteți un comentariu