sâmbătă, 16 noiembrie 2013

conștient

Rar suntem conștienți de ceea ce avem. Rar ne dăm seama cât suntem de fericiți pentru că întotdeauna ne dorim să fim altcineva. Cred că momentan ne e imposibil să înțelegem ce posedăm și ce ne face fericiți. De fapt, reușim să înțelegem aceste lucruri atunci când le pierdem permanent/momentan.
Dacă azi am privirea bună, la 60 de ani nu voi mai vedea bine și abia atunci voi înțelege pe bune cât a însemnat de mult vederea. Dacă acum sunt destul de agilă și reușesc să merg foarte repede, să sar scări, să merg cu rolele, când voi avea 60 de ani se prea poate să nu mai fac asta, cel puțin nu la aceeași intensitate.
Am observat că eu sunt genul de persoană care nu face lucruri ce nu îi plac, iar atunci când trebuie să fac ce nu-mi place, fac în așa fel încât scot la suprafață ceea ce îmi place în neplăcut.
Oarecum paradoxal, sunt genul de persoană care nu poate să se bucure de ceea ce are in that very moment. Sunt fericită și cu cât sunt mai fericită cu atât mă gândesc mai mult la chestia că momentul fericit va trece. Nu asta e problema, totuși, rezolv ușor acest lucru, pentru că-mi dau seama că mă auto-sabotez și încerc să mă auto-repar.
Problema e că în timp ce ar trebui să "trăiesc momentul" (mamă ce răsuflată mi se pare expresia asta), eu încerc să mă conving că ar trebui să-l trăiesc. Adică trăiesc un fel de poveste în poveste, which is weird. Și mai weird e faptul că în timp ce ceva se întâmplă, eu îmi imaginez alte posibilăți de continuare a acelei întâmplări. Chestia e că visez prea mult și mă cam îndepărtez de realitate, iar asta nu e bine. Am mereu un fel de "candelă" de rezervă aprinsă și încerc mereu să înregistrez acțiunile unor oameni care îmi atrag atetia în mod special. Mă fascinează unii oameni, e drept. Îmi place să-i analizez și mă pierd în detalii. Sunt prea leneșă să-mi notez totul și iarăși pierd, pentru că urmăresc reacțiile oamenilor tocmai pentru că îmi trebuie (scriu ceva, un fel de roman).
Oricum, toată postarea asta a pornit de la ideea că sunt conștientă de un lucru: am experimentat tot ce voiam în materie de coafuri și am realizat cea care îmi place cel mai mult - păr mediu spre lung, breton drept, japonez/coreean. Deci azi am bifat un lucru pe o listă ipotetică a analizei proprii.

- miku

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog