Rumi

Se întâmplă foarte rar să găsesc o poezie care să îmi placă pe bune și să o citesc și recitesc cap coadă din plăcere, iar din acest motiv până azi am avut doar o singură poezie preferată, „Foc și gheață” de Robert Frost. Aceea va rămâne like forever poezia mea preferată, dar am mai citit azi „Ce e de facut daca nu ma recunosc?” de Rumi – Jalal al-Din Muhammad Rumi – un cunoscut mistic persan care a trăit în secolul al XIII-lea.

« Ce e de facut dacă nu mă recunosc?

Nu sunt nici creștin, nici evreu, nici musulman;

Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici țărmul, nici marea;

Nu sunt nici o comoară a naturii, nici stelele din cer;

Nu sunt nici pămantul, nici apa, focul sau aerul;

Nu sunt nici cerul, nici noroiul;

Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;

Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;

Nu sunt al Paradisului și nici al iadului;

Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.

Locul meu este unde nu este nici un loc,

Urma mea este fara urmă;

Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru că eu aparțin Preaiubitului meu.

Am renunțat la dualitate și am văzut amândouă lumile ca fiind doar una,

Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te știu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.

Tu esti cel dintai, ultimul, cel din exterior și cel din interior,

Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care Ești.

Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele doua lumi mi-au scăpat din mână. »