*** Nu știu cum (având în vedere anonimitatea în care m-am autoîngropat în ultimii ani), o bloggeriță nouă a dat peste cartea mea și mi-a pus câteva întrebări. Blogul ei îl găsiți aici.
*** 64 de garsoniere și agenții, la exact atâtea am sunat. Nu am găsit nimic potrivit. Ori erau deja închiriate, ori erau prea departe, ori aproape, dar în case vechi, cu risc seismic ridicat. Cred însă că mai am o șansă...
*** Contează foarte mult familia, personalitatea părinților și suportul bănesc pe care aceștia îl oferă unui copil. Probabil că dacă aș fi făcut parte dintr-o familie care să călătorească prin toată lumea, sau să fi călătorit eu singură, să fi învățat să mă descurc singură, nu aș mai fi vrut să plec din Craiova. Cu o deschidere completă către lume, m-aș fi simțit în siguranță în orășelul ăsta mic de câmpie. Motiv pentru care îmi fac o notiță: atunci când o să ai copii, Miku hon', trimite-i în toate taberele posibile și în schimburi de experiență, trebuie să învețe să se descurce singuri și să cunoască tot felul de oameni. În al doilea rând, acum îi înțeleg pe tinerii români care studiază la universități precum Cambridge sau Yale și vor să se întoarcă în țară. Dacă îți permiți să trăiești, atunci poți să visezi să schimbi ceva. Noi, oamenii de rând, avem un singur vis: să devenim bogați și să trăim bine. Noi suntem cu un pas în urmă. Nu suntem încă în stadiul de a putea schimba ceva pentru că suntem noi înșine îngropați de vii în pământ. Din când în când tragem cu ochiul la ce se întâmplă afară, dar vedem o realitate distorsionată. Și totuși...
*** Iar s-au scumpit trenurile... oare unde vor să ajungă?! Un bilet dus Craiova-București la CFR (preț întreg) e 70 lei. Măcar de ți-ar oferi un pahar cu apă sau o baie decentă.
*** Vă mai amintiți ce spuneam în postarea anterioară despre câinii care mușcă oameni? Încă o victimă. Un copil de 4 ani a murit mușcat de un câine. Nu am cuvinte pentru întâmplarea asta. Limitele au fost depășite demult.
Miku
*** 64 de garsoniere și agenții, la exact atâtea am sunat. Nu am găsit nimic potrivit. Ori erau deja închiriate, ori erau prea departe, ori aproape, dar în case vechi, cu risc seismic ridicat. Cred însă că mai am o șansă...
*** Contează foarte mult familia, personalitatea părinților și suportul bănesc pe care aceștia îl oferă unui copil. Probabil că dacă aș fi făcut parte dintr-o familie care să călătorească prin toată lumea, sau să fi călătorit eu singură, să fi învățat să mă descurc singură, nu aș mai fi vrut să plec din Craiova. Cu o deschidere completă către lume, m-aș fi simțit în siguranță în orășelul ăsta mic de câmpie. Motiv pentru care îmi fac o notiță: atunci când o să ai copii, Miku hon', trimite-i în toate taberele posibile și în schimburi de experiență, trebuie să învețe să se descurce singuri și să cunoască tot felul de oameni. În al doilea rând, acum îi înțeleg pe tinerii români care studiază la universități precum Cambridge sau Yale și vor să se întoarcă în țară. Dacă îți permiți să trăiești, atunci poți să visezi să schimbi ceva. Noi, oamenii de rând, avem un singur vis: să devenim bogați și să trăim bine. Noi suntem cu un pas în urmă. Nu suntem încă în stadiul de a putea schimba ceva pentru că suntem noi înșine îngropați de vii în pământ. Din când în când tragem cu ochiul la ce se întâmplă afară, dar vedem o realitate distorsionată. Și totuși...
*** Iar s-au scumpit trenurile... oare unde vor să ajungă?! Un bilet dus Craiova-București la CFR (preț întreg) e 70 lei. Măcar de ți-ar oferi un pahar cu apă sau o baie decentă.
*** Vă mai amintiți ce spuneam în postarea anterioară despre câinii care mușcă oameni? Încă o victimă. Un copil de 4 ani a murit mușcat de un câine. Nu am cuvinte pentru întâmplarea asta. Limitele au fost depășite demult.
Miku
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu