Secolul al XXI-lea e oricum, numai pudic nu. Fie că citești un ziar (acum, nu mă luați cu România Literară, că știți și voi la ce mă refer), fie că te uiți la T.V., fie că deschizi facebook sau o pagină de internet, e imposibil să nu vezi un cur, două țâțe, alături de alte părți intime care se vor a fi acoperite de chiloți și sutiene ori transparente, ori aproape invizbile. Am găsit în dulap o revistă veche Popcorn. Pe una dintre pagini, o grămadă de reclame la nu-știu-ce filmulețe/jocuri porno, revista Popcorn fiind o revistă pentru adolescenți care scria despre muzicieni, actori, filme, uneori și despre cărți sau autori.
De când am fost la mare anul ăsta am observat un lucru: eu nu mai sunt pudică. Pur și simplu nu mă mai simt de parcă țâțele mele, sau curul, sau fluffy-ul ar mai conta. Cui îi mai pasă de încă una? Pe de altă parte, nici nu e vorba despre asta.
În urmă cu 5 ani îmi era greu să mă dezbrac/schimb de față cu cineva. Pur și simplu mi se părea... intim, de parcă privirile celor din jur ar fi profanat ceva. Poate că eram eu mică și de-aia. Sau poate nu, adică soră-mea încă e pudică și e mult mai mare ca mine. Sau poate sunt eu cea căreia îi lipsește o doagă pentru că aș crede că în viață e bine să treci prin multe. Mă rog. Cumva, e ciudată senzația că nu-mi mai pasă. Adică, frate, nu sunt nesimțită. Cred că sunt într-o perioadă edenică. Ceva de testare. Tatonez un teritoriu nou. În același timp și lucrurile și evenimentele la care particip mă schimbă. Câți oameni sunt pe Terra în acest moment? Mai contează? Eu sunt eu, cui îi pasă că merg pe stradă dezbrăcată? De fapt, mie nu îmi pasă. Cu toate astea, n-o să merg pe stradă dezbrăcată. Iar asta îmi aduce aminte de Nymphette, care nu-și lua chiloți și mai băga în morți câte un handicapat.
Voiam să scriu ceva în gen demult, de-acum două luni, de când am fost la mare, dar am lăsa totul baltă. Azi am văzut cum a fost internetul împânzit de cât de dezbrăcată apare Miley Cyrus în show-uri și că Selena Gomez nu mai are voie să cânte în Turcia (parcă) pentru că susține relațiile dintre homosexuali. Vorbind de asta, nu sunt bărbații ipocriți? Le place să urmărească două femei sărutându-se, dar nici morți să vadă doi bărbați făcând același lucru.
Revenind la pudism, citisem pe blogul unei persoane pe care o admir (probabil o să citești asta, îmi dai voie să te menționez?) că a fost la mare și într-un moment mai plin de freedom (într-o noapte) și-a dat jos tricoul și a intrat în mare goală. Uite, chestia asta mi se pare foarte tare. Îmi aduce aminte de versul ăla din "Perfect fără tine" de la Vama care mi-a rămas în minte: "dansai prin Vamă goală".
Și zic așa, că am vorbit cu Ramona și parcă mi-a revenit pofta de viață. Abia aștept evenimentele de carte care urmează. Îmi pare rău că n-am ajuns la Vineri 13, dar... toată viața înainte, nu?
M.
De când am fost la mare anul ăsta am observat un lucru: eu nu mai sunt pudică. Pur și simplu nu mă mai simt de parcă țâțele mele, sau curul, sau fluffy-ul ar mai conta. Cui îi mai pasă de încă una? Pe de altă parte, nici nu e vorba despre asta.
În urmă cu 5 ani îmi era greu să mă dezbrac/schimb de față cu cineva. Pur și simplu mi se părea... intim, de parcă privirile celor din jur ar fi profanat ceva. Poate că eram eu mică și de-aia. Sau poate nu, adică soră-mea încă e pudică și e mult mai mare ca mine. Sau poate sunt eu cea căreia îi lipsește o doagă pentru că aș crede că în viață e bine să treci prin multe. Mă rog. Cumva, e ciudată senzația că nu-mi mai pasă. Adică, frate, nu sunt nesimțită. Cred că sunt într-o perioadă edenică. Ceva de testare. Tatonez un teritoriu nou. În același timp și lucrurile și evenimentele la care particip mă schimbă. Câți oameni sunt pe Terra în acest moment? Mai contează? Eu sunt eu, cui îi pasă că merg pe stradă dezbrăcată? De fapt, mie nu îmi pasă. Cu toate astea, n-o să merg pe stradă dezbrăcată. Iar asta îmi aduce aminte de Nymphette, care nu-și lua chiloți și mai băga în morți câte un handicapat.
Voiam să scriu ceva în gen demult, de-acum două luni, de când am fost la mare, dar am lăsa totul baltă. Azi am văzut cum a fost internetul împânzit de cât de dezbrăcată apare Miley Cyrus în show-uri și că Selena Gomez nu mai are voie să cânte în Turcia (parcă) pentru că susține relațiile dintre homosexuali. Vorbind de asta, nu sunt bărbații ipocriți? Le place să urmărească două femei sărutându-se, dar nici morți să vadă doi bărbați făcând același lucru.
Revenind la pudism, citisem pe blogul unei persoane pe care o admir (probabil o să citești asta, îmi dai voie să te menționez?) că a fost la mare și într-un moment mai plin de freedom (într-o noapte) și-a dat jos tricoul și a intrat în mare goală. Uite, chestia asta mi se pare foarte tare. Îmi aduce aminte de versul ăla din "Perfect fără tine" de la Vama care mi-a rămas în minte: "dansai prin Vamă goală".
Și zic așa, că am vorbit cu Ramona și parcă mi-a revenit pofta de viață. Abia aștept evenimentele de carte care urmează. Îmi pare rău că n-am ajuns la Vineri 13, dar... toată viața înainte, nu?
M.
3 comentarii:
Si eu am vrut sa fac baie goala in mare noaptea, dar frigul m-a impiedicat. Poate la anu'.
sau poateeeee ălora care-s pudibonzi le e ruşine cu corpul lor :))
să fim serioşi, homosexualii sunt chiar scârboşi. ma boyfriend era la pescuit şi a auzit nişte zgomote de la un tufiş de prin jurul lui. s-a dus să vadă care era faza şi, ghici ce, se futeau doi tipi acolo. iniţial a vrut să-i bată, dar i-au provocat atâta silă încât s-a dus acasă :))
Nu neaparat. Pudismul e o chestie mai mult psihologica, ca si timiditatea, tine de caracter/personalitate.
In legatura cu homosexualii, sa fim seriosi, chiar si un cuplu de heterosexuali e scarbos cand si-o trage in public.
Trimiteți un comentariu