Capitolul 1
Ville o
urmărea pe Mia în timp ce aranja DVD-urile în sertarul din măsuța pe care
stătea televizorul uriaș. Ceva mai devreme căutase un film, însă Mia avea numai
comedii romantice. Stătea cu picioarele în sus pe canapea, cu capul jos, pe
gresie. Își mișca din când în când degetele fără ca măcar să realizeze. Era un
tic pe care-l obținuse în copilărie. Tatăl lui, pasionat de pian, îl obligase
să învețe zeci de piese. Nu fusese chiar o tortură pentru Ville, așa reușise să
descopere că muzica era un fel de univers paralel în care se putea teleporta
când realitatea de zi cu zi devenea patetică.
Simțea că îl
apasă ceva în piept, că uneori își pierde suflul. Poate i se scursese tot
sângele în cap și avea să moară. Sau poate un diavol se așezase în carnea lui,
între plămâni și esofag, și voia să-l rupă în două. Își trecu mâna prin păr și
se ridică. Stătu câteva secunde nemișcat, albul livingului îl zăpăcea. Mia nu
fusese deloc inspirată. Avea senzația că era într-un spital și că într-un
moment sau altul urma să audă bolnavi gemând de durere. Când se așeză culcat pe
canapea, Mia veni lângă și se împinse în el.
– Am pus Twilight.
Ville se strâmbă și închise ochii.
Se trezi
cuprins de convulsii. După ce deschise ochii o văzu pe Mia care îl zguduia să
se trezească.
– Ce vrei?
– E Rauli,
zise repede, tremurând, zice că Nic e în spital.
Ville se
întoarse pe partea cealaltă și își trase pătura peste cap. Mia îl trase de
mână, apoi de păr. Ville se ridică și-i dădu o palmă.
– Moare.
Prostule, Nic moare, spuse ea izbucnind în lacrimi.
Ville îi luă
telefonul din mână, îi scoase bateria și îl aruncă pe jos.
Nu se simțea
bine. De fapt, chiar visase ceva, dar nu își putea aduce aminte cu claritate.
Era ceva despre o câmpie neagră, cu iarba neagră, cu cer negru-purpuriu și cu
Nic învăluit într-o ceață deasă. Ville se simțise neputincios. În vise nu se
putea mișca niciodată.
Mia renunță
și ieși din cameră trântind ușa. La scurt timp auzi apa de la duș curgând.
Ville adormi din nou.
Când se
trezi merse direct către barul în care aveau concert în seara aceea. Se
îmbrăcase tot în negru, însă nu aveam nici-un lanț și nici-un inel la mâini.
Mia îi spusese că Nic era bine, avusese probleme cu burta de la prea multă
bere. Lui Ville nu i se păruse mai patetică niciodată Mia decât spunând asta.
Nu vorbise cu ea deloc și totuși, imediat ce coborî din mașină, o văzu în fața
barului făcându-i cu mâna. Trecu pe lângă ea repede și intră pentru a-și testa
microfonul. Nu mai avuseseră nici-un concert de mai bine de-o lună și se simțea
din nou bine urcând pe scenă. În plus, băuse vreo trei beri în drum spre bar și
abia începuse să se încălzească.
Mia se
așezase într-un colț îndepărtat, cu o sticlă de bere într-o mână și cu iPhonul
în cealaltă și zâmbea tâmp citind mesajele de ziua ei. Era ziua ei și Ville nu
își amintise, însă nu o deranja prea tare. Ville nu își amintea de nimic. Îl
privea cu o mândrie narcisistă. Nu era iubita lui oficială, dar sexul cu el era
deajuns cât să se considere o piesă importantă. În timp ce el cânta încet în
microfon alături de ceilalți băieți, ea bea sticlă după sticlă. Începuse să se
încălzească. Se uită în jurul ei și văzu din ce în ce mai multe persoane
intrând, așezâdu-se la mese. La un moment dat intră și Elsa, prietena ei cea
mai bună, și se așeză lângă ea.
– La mulți
ani! Spuse aceasta întinzându-i o cutie mică, dreptunghiulară. Mia o deschise
repede și găsi înăuntru un lănțișor cu un pantantiv care avea numele ei.
– Mersi,
spuse ea surâzând.
Nu mai
simțea durerea acum. Ascultând vocea lui Ville amplificată în boxele uriașe se
simțea calmă, liniștită. Știa că e o curvă, dar voia să creadă că pentru el e
mai mult. Era doar în mintea ei, dar voia să fie adevărat. Se mișca lent, în
contratimp cu melodia, visa cu ochii deschiși. Își dorea ca Ville să o
iubească, își dorea să fie a lui pentru totdeauna, dar văzând toate acele fete
care țipau extaziate în jurul lui nici măcar nu mai putu să zâmbească.
Ville fu atras
de mulțimea care invadase barul. Oameni care își zguduiau corpurile în ritmul
unor sunete îmbufnate. Nu-și putu scoate colțul din zâmbetul gurii toată seara.
Transpirația îi curgea pe tâmple, pe gât, pe spate, pe brațe, ținea microfonul
strâns în mâini și țipa. Vocea i se stinse încet pe fundalul unei melodii
ascuțite și mai rămase câteva secunde pe scenă, apoi ieși repede prin spate.
Aerul rece de afară îl izbi cu putere și se opri brusc sub un copac. Începuse
să plouă și își uitase telefonul pe vreun scaun în spatele scenei. Se întoarse
ud și când să intre în bar văzu niște lumini străbătând întunericul dimineții.
Intră pe ușa din spate și când ajunse înăuntru îl văzu pe Mike, toboșarul
formației, stând răstihnit pe jos, în mijlocul scenei. Când îl auzi, Mike se
ridică.
– Nic e din
nou la spital. Tocmai ce a venit salvarea.
Ville trecu
pe lângă el și se duse la bar, unde ceru un pahar de scotch. Luă paharul în
mână și ascultă pașii lui Mike apropiindu-se, apoi își aținti privirea în pahar
și rămase așa, admirând băutura roșcată. Mike își puse capul în mâini și se tot
foi, până când Ville scoase din buzunar un pachet de țigări și i-l aruncă fără
să-și ia privirea de la băutură. Plimbă sacadat bila de gheață dintr-o parte în
alta a paharului. Era liniște, iar barmanul se retrăsese în capătul celălalt al
barului, cu o blondă scundă.
– Mergi
acasă?
Vocea lui
Mike era răgușită.
– Mhm. Mă
duc să mă piș.
Dădu peste
cap paharul și plecă la baie. Se sprijinea cu o mână de zid, când Mike veni în
spatele său și îl luă în brațe. Îi simțea membrul lipit de spatele său, chiar
deasupra anusului. Mike își lipi buzele de gâtul celuilalt. Ville se întoarse
și-l trase pe Mike mai aproape de el, apoi îl sărută. Mike se împinse în el,
apoi îi luă membrul într-o mână, iar cu cealaltă îl împinse pe Ville într-o
cabină. În timp Mike își mișca mâna din ce în ce mai repede pe membrul lui
Ville, cel din urmă îl privea fascinat. La un moment dat se dezlipi de ușa
cabinei și îi desfăcu șlițul lui Mike, apoi îi trase pantalonii puțin mai jos.
Îi era clar că el nu va fi satisfăcut. Îi trecuse tot, era ceva mult mai
important care reușise sa-l neliniștească și nu se putea desprinde. Mike era
mult prea excitat, așa că Ville se aplecă și îi luă penisul în gură. Mike îl
apucă pe Ville cu o mână de păr, iar cu cealaltă se sprijini de zid. Printre
respirațiile dese răzbăteau gemete înfundate.
Hai, hai, își spuse Ville plictisit. Uite că vine. Îl privi pe Mike în timp ce acesta se pierdea în
orgasm și aproape că simți o parte din plăcerea celuilalt. După asta se ridică,
îi închise pantalonii, și-i închise și pe ai săi și ieșiră din cabină. Ville se
aplecă peste chiuvetă, dădu drumul la apă și luă o gură, se clăti și scuipă.
Sprijinit cu ambele mâini de chiuvetă, se gândi că fusese bun. Nu mai făcuse
asta pentru nimeni, nici măcar pentru Tommy. Dar Mike păruse atât de tensionat
încât Ville se aplecase din instinct către penisul lui.
Își aduse
aminte brusc de Mia și, scoțându-și telefonul din buzunar, îi trimise un mesaj.
La mine.
Știa că o să
vină, iar dacă nu venea era și mai bine. Totuși, ar fi vrut să îi mângâie
țâțele din nou. Mike îi făcuse poftă de Mia. Mia, care avea un aer masculin
ciudat. Țâțele ei mari nu se potriveau cu corpul mignon, părul roșcat o făcea
să arate mai curvă decât era, iar hainele... își spuse că o să-i dea niște
bani. Mai mulți ca de obicei.
Apoi se
gândi la Nic. Tâmpitul ăla băuse iar prea mult. Ville nu bea niciodată prea mult. Sau era mult mai tolerant
decât ceilalți la alcool. Nic avea numai 20 de ani. Îi plăcuse de Nic atunci
când îl întâlnise prima oară, într-un bar subteran, atât de întunecat că ți-o
puteai trage cu oricine oriunde, că nimeni nu ar fi băgat de seamă. Băiatul ăla
atât de timid, atât de întunecat, cu tot tușul negru în jurul ochilor, cu părul
negru, cu ochii la fel de negrii, Nic îl atrăsese pe Ville. Nu voia să meargă
după el în spital. Ar fi fost inutil. Urma să se facă bine și să bea din nou
împreună. Oftă. Se sperie de oftatul său. Nu mai oftase demult, era ceva în
neregulă.
Mia îi
răspunse la mesaj și îi spuse că era deja la apartamentul lui, aștepta la ușă. Îi
veni să râdă când se gândi că nu voia să-i dea chei târfei. Când ajunse acasă,
o găsi adormită în fața ușii. După ce deschise ușa, o luă în brațe și o puse pe
patul din camera lui. A naibii pizdă. Dormea dusă. Nu o trezi, se puse lânga ea
și rămase cu privirea spre tavan. Îl incomodau pantalonii, dar nu se ridică.
Adormi abia dimineață cu mintea goală.
Era undeva
spre seară când se trezi și Mia nu mai era lângă el. Tommy stătea în schimb pe
canapeaua din living și ciupea corzile unei chitări electrice. Se puse lângă
el, iar Tommy îl sărută scurt pe buze.
Era îmbrăcat
în vechii lui blugi nergii, cu tricoul cu Slipknot și cu cercelul pierce care-i
atârna între buza de jos și ureche.
Vocea îi
sună răgușit atunci când îi spuse, printre săruturi rapide:
– Nic a
murit.
