Am un obicei de a sta în extreme. Ori relaxată, ori nervoasă. Ori nepăsătoare, ori în mijlocul acțiunii.
De probele orale nu mi-am făcut probleme, de fapt, până duminică uitasem complet de ele. (iar ieri toata lumea: ce-ai făcut la examen, succes la examen. mulțumesc fraților. la scris o să am nevoie de tot norocul pe care mi-l puteți da) Adică știam că se dau undeva în jurul lui 10 iunie, dar cum trebuie să tocesc la istorie în 3 saptămâni tot ce n-am tocit anul ăsta, am uitat complet că trebuie să învăț ceva și pentru oral-română. Așa ca duminică, la meditație, am rămas cu privirea goală când mi-am dat seama că eu nu mai știu dintr-a 9-a stilurile funcționale, calitățile generale și particulare ale stilului și că practic o să mă duc la examen cu mâna-n cur.
Ca să nu fiu nevoită să fac asta, am luat aseară cartea cu variante de orale (pe care practic am cumpărat-o degeaba) și am citit teoria de la începutul ei. Băăăi, nea Ioane, păi nu e mă mare lucru. Nu știu de ce mi se păreau așa grele într-a 9-a. Știu c-am dat și teză din ele și tot așa, nu învățasem nimic și am citit în clasă. (mda. întotdeauna o să fac lucrurile pe ultima sută de metrii)
Funny storry azi cu directorul, profele și taică-meo. L-am făcut mândru pe taică-meo. Sper să se bucure acum, că sunt slabe șansele să se mai bucure în legătură cu ceva bun făcut de mine. Vorba aia, ulcioru' nu merge de multe ori la apă.
Intru în școală, dau de mister C. ce zâmbea tâmp, zâmbesc și eu. Noroc că vorbeam la telefon, c-ar fi trebuit să fac conversație și deja mă roșisem ca un rac. Și asta doar pentru că lui îi place de mine. Tulai Doamne. Merg ce merg pe coridor și dau de director care vorbea cu cineva. Văd că se uită la mine, îl salut, mă salută, văd că vrea să zică ceva dar o iau înainte. Fac o tură prin școală, nu dau de nimeni, blonda care nu mai e blondă îmi tot spunea în telefon că ea se îmbrăcă în colanți aproape transparenți, tricou și cardigan în colțuri, eu îi zic că nu-i normală, că trebuia să se îmbrace mai office, să facă impresie bună (adică serios, eu mi-am luat tocuri de 4cm, bluză&sacou H&M - aici nu mă plâng, îmi plac - și blugi, ce-i drept strâmți, dar buni). Zice că se întoarce acasă, eu îi zic că nu mai are timp, ajunge într-un final la școală, se mai adună aspiranți la titlul de bacalaureat, aflăm că trebuia să ne fi luat uniformele, eu stau tâmpă în scaun, blonda se enervează toată, îi zic: stai calmă, bre, și căutăm prin școală o cămașă și-un sacou. Nu găsește, dar dăm de director. Îmi zice că-i bine c-am dat examenu' la engleză, mă felicită (apropo, gesturile sale din mâini îmi amintesc de Becali), mai zice ceva, nu mai știu ce, eu ca o dizzie plec iarăși.
În timp ce așteptam să vină subiectele, intră directoru' în clasă și zice că e mândru de mine și că am ceva aparte. No bine bre, acum te găsiși să îmi spui? Nu puteai să zici și tu în timpu' anului, ca să mă folosesc și eu de ceva? Apoi le zice profelor că cică-s fată bună (eeeei, culmea acum! mi-o fi citit cartea? stați că vă spun imediat...). Asta a fost gen: fiți atente ce notă îi dați. O figură directoru' ăsta. Na, că parcă n-aș mai pleca c-un gust amar din liceu.
Luai eu biletul, îl rezolvai, când să răspund, doamna D. mă întreabă dacă am primit rev. școlii. Îi zic că nu, ea începe o discuție cu cealaltă profă despre cum sa facă să-mi dea revista. Cealaltă profă zice că se duce ea să mi-o aducă, dar să citesc textul. Citesc eu, mă oprește, zice ca citesc bine (băi, dacă e un lucru cu care pot sa mă laud, atunci e faptul că citesc bine:] noroc pe mine:]] ) și se duce să aducă revista. O mai întreb pe doamna D. de concursul Ex Libris (o singură dată în viață am participat la un concurs de poezii, o singură dată nu găsesc nimic pe net despre el... cam anonim:-?), ea zice ca nu știe dacă s-au afișat câștigătorii. Îmi zic în minte ca-i bine că n-am mai participat și la altceva și că nici n-o s-o mai fac curând. Între timp citesc rezolvările, după ce termin doamna D. mă întreabă dacă mai vreau să zic ceva; apoi îmi spune să zic ce-am mai citit; cum am tot rumegat Maktub de Coelho zilele astea, îi zic de asta și pam pam, s-a gătat proba la română. Și-am luat și experimentat. Vai, vai, ce mai experimentată sunt eu cu limba română. Nici nu pun bine doi de i. Dar asta cred că se leagă de scris...
Dar staaaaai, ce tot zic eu, că în timp ce-i scriam Ramonei un mesaj și coboram scările poc-poc poc-poc dau de taică-meo. Venise să ia o nu știu ce adeverință pentru nu știu ce chestie. A, numai bine. Mă trimite pe minela Secretariat. Secretarele (chiar în dimineața asta mă gândisem la ele și la faptul că păreau să se fi dat pe brazdă) îmi zic că: măi fato, nu l-am găsit pe director, vino altă dată.
Mai cucoană, îmi venea să zic, eu am nevoie de adeverință uite-acușica. Dar plec și se duce taică-meo la ele. Lui îi dădura adeverința și-l trimiseră după director. (aberant, nu-i așa?!) Taică-meo îl găsi în cabinet și hop, când intră el, îl luă directoru' în primire. Aaa, domnu' Costea, aveți o fată așa și așa și pe dincolo, sunt foarte bucuros că v-am întâlnit, felicitări pentru Elena, priviți, am cartea ei pe birou.
Eu mă îndoiesc că ar fi citit cartea. Parcă prea are un subiect cu subînțeles și l-aș vedea mai reținut. No bine frate, mulțumesc că-mi dai award la finalul liceului. (apropo de asta, nu primesc și eu ceva?:> că diriga a zis că tre' să ne cumpărăm singuri diplomele dacă vrem să ne scrie premiul:)) )
Așa și cu povestea examenului oral la română.
Un lucru pe care vreau sa-l menționez e că eu nu consider că BAC-ul e examenul maturității. Nu sunt de acord. Cum să fie un examen al maturității? Nu. E un examen în care dacă tocești toată materia iei 10, dacă nu, nu iei. Punct. Asta e tot. Ar fi examen al maturității dacă te-ar pune să te descurci practic în probe ale vieții. Dacă ai salva viața unui om, dacă ai evita un accident de mașină. Astea sunt examene ale maturității. Nu ești matur dacă iei BAC-ul. Ești doar un elev care a ales să tocească o materie pe care o vei uita în decurs de o lună. (asta dacă nu ești vreun mafalda idiot care să repete în continuare comentarii și teorie la istorie).
No, dacă trec cu note peste 8 la toate probele scrise... păi atunci... păi să vezi atunci...nu știu. :-?? Dar e de bine. :)) De foarte bine chiar:))
Good luck,
Miku
Ca să nu fiu nevoită să fac asta, am luat aseară cartea cu variante de orale (pe care practic am cumpărat-o degeaba) și am citit teoria de la începutul ei. Băăăi, nea Ioane, păi nu e mă mare lucru. Nu știu de ce mi se păreau așa grele într-a 9-a. Știu c-am dat și teză din ele și tot așa, nu învățasem nimic și am citit în clasă. (mda. întotdeauna o să fac lucrurile pe ultima sută de metrii)
Funny storry azi cu directorul, profele și taică-meo. L-am făcut mândru pe taică-meo. Sper să se bucure acum, că sunt slabe șansele să se mai bucure în legătură cu ceva bun făcut de mine. Vorba aia, ulcioru' nu merge de multe ori la apă.
Intru în școală, dau de mister C. ce zâmbea tâmp, zâmbesc și eu. Noroc că vorbeam la telefon, c-ar fi trebuit să fac conversație și deja mă roșisem ca un rac. Și asta doar pentru că lui îi place de mine. Tulai Doamne. Merg ce merg pe coridor și dau de director care vorbea cu cineva. Văd că se uită la mine, îl salut, mă salută, văd că vrea să zică ceva dar o iau înainte. Fac o tură prin școală, nu dau de nimeni, blonda care nu mai e blondă îmi tot spunea în telefon că ea se îmbrăcă în colanți aproape transparenți, tricou și cardigan în colțuri, eu îi zic că nu-i normală, că trebuia să se îmbrace mai office, să facă impresie bună (adică serios, eu mi-am luat tocuri de 4cm, bluză&sacou H&M - aici nu mă plâng, îmi plac - și blugi, ce-i drept strâmți, dar buni). Zice că se întoarce acasă, eu îi zic că nu mai are timp, ajunge într-un final la școală, se mai adună aspiranți la titlul de bacalaureat, aflăm că trebuia să ne fi luat uniformele, eu stau tâmpă în scaun, blonda se enervează toată, îi zic: stai calmă, bre, și căutăm prin școală o cămașă și-un sacou. Nu găsește, dar dăm de director. Îmi zice că-i bine c-am dat examenu' la engleză, mă felicită (apropo, gesturile sale din mâini îmi amintesc de Becali), mai zice ceva, nu mai știu ce, eu ca o dizzie plec iarăși.
În timp ce așteptam să vină subiectele, intră directoru' în clasă și zice că e mândru de mine și că am ceva aparte. No bine bre, acum te găsiși să îmi spui? Nu puteai să zici și tu în timpu' anului, ca să mă folosesc și eu de ceva? Apoi le zice profelor că cică-s fată bună (eeeei, culmea acum! mi-o fi citit cartea? stați că vă spun imediat...). Asta a fost gen: fiți atente ce notă îi dați. O figură directoru' ăsta. Na, că parcă n-aș mai pleca c-un gust amar din liceu.Luai eu biletul, îl rezolvai, când să răspund, doamna D. mă întreabă dacă am primit rev. școlii. Îi zic că nu, ea începe o discuție cu cealaltă profă despre cum sa facă să-mi dea revista. Cealaltă profă zice că se duce ea să mi-o aducă, dar să citesc textul. Citesc eu, mă oprește, zice ca citesc bine (băi, dacă e un lucru cu care pot sa mă laud, atunci e faptul că citesc bine:] noroc pe mine:]] ) și se duce să aducă revista. O mai întreb pe doamna D. de concursul Ex Libris (o singură dată în viață am participat la un concurs de poezii, o singură dată nu găsesc nimic pe net despre el... cam anonim:-?), ea zice ca nu știe dacă s-au afișat câștigătorii. Îmi zic în minte ca-i bine că n-am mai participat și la altceva și că nici n-o s-o mai fac curând. Între timp citesc rezolvările, după ce termin doamna D. mă întreabă dacă mai vreau să zic ceva; apoi îmi spune să zic ce-am mai citit; cum am tot rumegat Maktub de Coelho zilele astea, îi zic de asta și pam pam, s-a gătat proba la română. Și-am luat și experimentat. Vai, vai, ce mai experimentată sunt eu cu limba română. Nici nu pun bine doi de i. Dar asta cred că se leagă de scris...
Dar staaaaai, ce tot zic eu, că în timp ce-i scriam Ramonei un mesaj și coboram scările poc-poc poc-poc dau de taică-meo. Venise să ia o nu știu ce adeverință pentru nu știu ce chestie. A, numai bine. Mă trimite pe minela Secretariat. Secretarele (chiar în dimineața asta mă gândisem la ele și la faptul că păreau să se fi dat pe brazdă) îmi zic că: măi fato, nu l-am găsit pe director, vino altă dată.Mai cucoană, îmi venea să zic, eu am nevoie de adeverință uite-acușica. Dar plec și se duce taică-meo la ele. Lui îi dădura adeverința și-l trimiseră după director. (aberant, nu-i așa?!) Taică-meo îl găsi în cabinet și hop, când intră el, îl luă directoru' în primire. Aaa, domnu' Costea, aveți o fată așa și așa și pe dincolo, sunt foarte bucuros că v-am întâlnit, felicitări pentru Elena, priviți, am cartea ei pe birou.
Eu mă îndoiesc că ar fi citit cartea. Parcă prea are un subiect cu subînțeles și l-aș vedea mai reținut. No bine frate, mulțumesc că-mi dai award la finalul liceului. (apropo de asta, nu primesc și eu ceva?:> că diriga a zis că tre' să ne cumpărăm singuri diplomele dacă vrem să ne scrie premiul:)) )
Așa și cu povestea examenului oral la română.
No, dacă trec cu note peste 8 la toate probele scrise... păi atunci... păi să vezi atunci...nu știu. :-?? Dar e de bine. :)) De foarte bine chiar:))
Good luck,
Miku
2 comentarii:
Nu a citit cartea. L-am întrebat acum o săptămână, am stat juma' de zi la el în birou. De unde crezi că am făcut rost de capodopera madamei Didu? :))
:)) E exact ca mine. :))
Trimiteți un comentariu