big big thank to ma sis ^.^

may all your wishes come true!

thank you, lil' girl

Miku

bye bye GFC, welcome bloglovin'

Deci. Luați o gură mare de aer. Google Friends Connect se va desființa de mâine. OMG! Pentru că se desființează GFC, care era practic cea mai bună opțiune pentru a urmări noutățile pe mai multe bloguri, am nevoie de o altă chestie care să mă ajute să-mi continui citirea zilnică a peste 100 de bloguri. Și-am găsit Bloglovin', care are o interfață numa' bună. Nu numai că se pot transfera toate blogurile pe care le urmăriți acum pe GFC , dar te poți înregistra simplu utilizând facebook-ul.
Dacă vreți să vă transferați blogurile de pe GFC, dați click AICI.
Dacă vreți să îmi urmăriți blogul în continuare, în partea stângă a blogului meu este imaginea cu Turnul Eiffel, alături de care scrie bloglovin'. Dacă dați click pe ea se va deschide bloglovin', unde puteți opta pentru urmărirea blogului.

olivia inspi' reira NANA - Starless Night

you are my starless night

-NANA-

An Cafe - Amazing Blue

When you are worried I will sing a song
When you are cold I will warm you up
(wo yeah) I want to always (wo yeah) give my all to you
(wo yeah) Please feel this from the tip of your hands to your feet

common drugs i adore

# Sex and The City movies
# Gossip Girl & The Vampire Diaries series
# coke
# chocolate
# KFC food & Celentano pizza
# new obssession: Iphone
# Hello Kitty
# Miku - An Cafe
# roller blades & bike
# my blog
# you guys who read my blog and smile
# holidays
# writing
# reading
# music
# photography
# travelling
# nights & moon
# purple orchids
# sea
# rain & wind

You can take this as a leapșă / tag & write what common drugs you adore on your blog. ^^
Have fun,
Miku

c'est moi

Ce mai faceți, mă oameni nebuni care vă distrați în vacanță? :)) V-aș întreba cum e să fii așa liber, dar nici nu-mi permit să mă gândesc la asta zilele astea. Așa că nu-mi răspundeți. Poa' vă întrebați de ce n-am mai scris în română în ultimele zile. Două motive: am un prieten belgian și vreau ca el și prietenii lui să citească ideile mele idioate, iar pe de altă parte o nebună/un nebun îmi trimitea mailuri comentând fiecare lucru pe care îl scriam pe blog. Și cum am descoperit ușor că acea persoană, fie ea masculină sau feminină nu știe limba străină în care am ales să scriu, păăăăi, am zis să-mi arunc gândurile în continuare în alt fel. Poa' vă întrebați și de ce scriu acum în română. La asta nu am răspuns.
No, vacanță plăcută dudelor, să vă prăjiți frumos la soare și când beți prin baruri să beți câteva pahare și pentru mine, care sunt practic încarcerată de un nenorocit de examen pe care probabil îl voi considera nefolositor toată viața. Noroc cu LCCI'u, că mai pierdeam încă două zile în plus la școală.
Revin cu mai multe chestii într-un post anglais. #(*.*)#

Love,
Miku

he reminds me of someone...

Today I've realised that I totally hate flowers. I am completely not into them. There is still an exept, I love the wild poisoned orchid. I ADORE it.
Pe scurt, urăsc florile, cu excepția orhideei sălbatice otrăvitoare care trăiește prin nu știu ce munți de prin Asia.

Miku

The Killers – Mr. Brightside

to the seaside she says!

O_O

I woke up this morning with the need to learn. To learn. ME, having a big desire to learn. Niiiiiiice, I would say. 4 more days 'till the first day of the final exams and I'm freaking out. No, I'm not afraid of exams, I want to skip them and run to the seaside. Oh yea! I can't wait anymore to feel the breeze though my body, to feel all the cold water in the morning, to feel the hot sunshines warming my skin. I've missed them so much in the last years... and I also want to capture the breaking down & the sunset. God, I really want to take thousand of photos to these two beautiful crepuscular moments. I'm so so so so excited about it. Mamma mia! <3

M. wants on her bithday a huge pinata with hookah. =)))

M. vrea de ziua ei o pinata uriașă cu narghilele.

may your wish come true:))

Miley Cyrus - We Can't Stop

I LOVE her voice. This song. She's amazing.
My intuitions was good, I liked her since Hannah Montana. :))

15 motive ca sa ierti in fiecare zi

Mi s-au părut interesante mantrele astea, așa că le-am postat și pentru voi. Nu dețin drepturile de redacție. Copyright-ul merge către echipa GARBO.RO

15 motive ca sa ierti in fiecare zi

1. Iert pentru ca in ciuda dezamagirii, aleg sa merg mai departe in viata.

2. Iert pentru ca ceea ce se intampla este exact ceea ce trebuia sa se intample. Sunt recunoscatoare pentru fiecare moment care m-a adus aici.
3. Iert pentru ca furia este calea care duce catre suferinta.
4. Iert pentru ca aceasta a fost o oportunitate de a invata ceva nou si de aceea trebuie sa fiu recunoscatoare.
5. Iert pentru ca sunt fericita cu ce am astazi si deci nu e nevoie sa plang sau sa invinovatesc ceea ce s-a intamplat ieri.
6. Iert pentru ca timpul nu se poate niciodata intoarce, pentru ca timpul mereu merge inainte. Ce merge inainte, impreuna cu mine?
7. Iert pentru ca probabil, ceea ce mi se face mie, am facut la randul meu altcuiva, poate si fara sa imi dau seama.
8. Iert pentru ca nu vreau ca nu vreau sa permit ca purtarea sau greselile cuiva fata de mine sa ma transforme intr-o victima.
9. Iert pentru ca orice rana sau dezamagire vor fi intr-o zi, in avantajul meu.
10. Iert pentru ca, luptand in sinea mea cu cineva, nu fac decat sa ma extenuez. Cat timp am sa mai duc aceasta lupta?
11. Iert pentru ca a uri acel ceva inseamna de fapt a alege sa urasc.
12. Iert pentru ca a trai in suferinta imi retine abilitatea de a iubi. Nu pot sa ofer dragoste pura dintr-o inima ranita.
13. Iert pentru ca cel mai bun mod de a avea controlul asupra unei situatii este sa fiu in pace.
14. Iert pentru ca ultima mea intrebare este „Cat timp voi petrece alaturi de ceva care nu imi aduce niciun folos?”
15. Iert fiindca viitorul meu este prea promitator ca sa fie ruinat de egoism, ingrijorare si amaraciune.

You should never attack a poet,

we are the best at exploiting weakness.

the night you took a scalpel to my chest

& fed my heart to the stars, 

you told me i could hate you 

if i needed to. 

with an exorcism 

i tried to cast you out 

of my body.  

i was contorted limbs:

the language of tongues 

trying to find myself 

in the cosmos 

of lit kerosene fingertips, 

& the kinds of habits 

that only choke me at 3am -

when my eyes aren’t yet heavy 

enough for sleep;

my mind tells me to do awful things.

between fucking & 

i-don’t-know-who-i-am-

anymore,

you are the calories 

in the mathematical equation 

scribbled &

    scratched out 

of me. 

i think of shy moons 

and i don’t eat for three days.

admit it;

you only liked me

when this poetic tongue 

licked compliments

up 

    & down 

your scars.  

but, 

space shrapnel aside- 

you’re too far down now 

for even the stars 

to graph you into their maps.

This poetry is NOT mine. I do not have any copyright on it.

All the rights belong to *DearPoetry, on deviantArt.

love at first sight

Yes, I'm in LOVE. I'm totally in love and I've been thinking at this piece of art since Saturday when I first saw it. Today I went to the mall to buy some food and I was like: don't go to H&M don't go to H&M don't don't don't!!! But I couldn't resist and I went to see my beautiful lover. As I had some money remained from my birthday, I've told myself: you can... allow to buy it. But what to do when I've seen a beautiful dress too? Man, that was so painful! I couldn't choose from those two beauties so... I bought them both. :D This is the purse and a 'lil down's the dress. I've made some silly faces 'cause I couldn't take not even a good photo. :)) So don't judge:D

Miku

|#.#|

Singing Radiohead at the top of our lungs

With the boom box blaring as we're falling in love

I got a bottle of whatever, but it's getting us drunk

Singing here's to never growing up

roller blades skills

You know that I totally ADORE roller blades, right? Well, even if I learned some tricks few years ago I mostly concentrated myself on just walking or running. In the meanwhile my rolls have become old and from all my jumps & falls they look like they've been in the the 2ndWAR. Here, have a look:

Because it's summer and the weather it's so good, rolls are just perfect for some weight lose and for having fun. While you're just walking around, why not to try something awesome? Look at this guy, he's completely insane. :X I LOOOVE the way his feet move here and there like this and like that. As for me, I think with everyday practice you can be that good. When I was younger I used to get out with roller blades every single day of the year, exept those cold snowy days in winter. When I'm with rolls I feel more comfortable than with my own feet. :)) Two years ago I used to go everywhere with rolls, even at school. I used to mock my boyfriend, 'cuz he didn't know how to use them. And then I tryied to teach him, but he was completely awkward and he gave up after 30 min. :))

 Here are some basics for slaloms:

It's good that DECATHLON has it's opening in my town this month, 'cuz I love this shop. It has everything, every little thing for every big dream. I'm gonna take some new rolls, 'cuz God knows how much I've used these and I need some new ones.

So, what about you? How do you like roller blades or some other sports?

Love,
Miku

tattoo's time

Hello folks, how are you? It's almost morning and I'm not sleepy at all 'cuz of those cappucinos&coke I drank. Of course, I'm learning for bac and it's fuckin' boring. Btw, have you ever thought of making a tattoo? If yes, what type, if not, why not? :)) As for me, I've always wanted one and when I was young I used to stick on my hands thousands of fake tattoos from those cheap chewing-gums. Not so long ago I've found two tattoos that I'd totally love to have. This photo cam would be amazing on my wrist, I'd totally try it on. I've thought of making a one month of half a year tattoo for beggining 'cuz I'm that type of person who gets bored quickly on something. I mean... look at how frequently I change my blog's style. So yea, these are the types of tattoos I'd like to have (both of them in the same time^^).

I've even tryied my best drawing a star with a pen :))

sun's bloody death

the sun is slowly killing the moon,
throwing the knife trought her skinny back.
he's kissin' her full of bloody wine lips,
searching slowly the way to her heart.
love, he wisphers into her small ear,
i've missed you like hell misses heaven.
i'm the enormous Lucifer,
i'm the hell and with me you'll find your heaven.
she suddently opens her eyes,
they're red like him's and they'll emply like him's,
but her head is full of memories that he can't acces.
while she's getting his pleasure,
her body's quicky turning back
her eyes are full of darkness,
her lips are full of blood.
nothing would matter if she'd agree with her fate,
but she's strong now and she's pulling her hand into his;
her mouth's on his neck, her hand's on his body,
her kiss is just pain, her mind is in love
in love with the sadness, just like a demon.
she's more than him, more than the sky,
she's the moon, the love in his eye.
nowhere she goes, eating his heart,
the sun is now dead, the moon is alive.

they are back back back!

Maaaan, I can't believe they're back! They've been singin' so many times since 2012 when they officially returned and they even had a WORLD tour ANCAFESTA '12 SUMMER DIVE and I had no fuckin' idea. I am such a bad fan, how could I not know about their come back? I mean... they had a break in 2009 and I was so so so sad hearing that. But now that they're together again... MAN, I'm definitely going to one of their concerts. They're the love of my life, the main reason for loving Japan. I mean... only look at Miku (down, center) and you know why I'm myself called like that. :X Fuck me, this is the BEST news in the last years. So fuckin' happy me!

Love,
Miku

the girl with the best smile

summer dive

'cuz she's an artist :))

here more draws

foto pt. ultimul paragraf din postarea anterioara

s-ar fi vazut genial daca as fi avut aparatul foto cu mine

cum sa (nu) râzi la înmormântare

A murit bunicămea(din partea tatei). Avea 93 de ani. A făcut accident vascular. A trăit o viață lungă de care mulți nu o să ne bucurăm. Așa că eu am zis de la început că nu o să merg la înmormântare. Dacă nu o văd, pot să trăiesc cu impresia că e undeva plecată în vacanță, așa cum obișnuia când era tânără.
Dar am mers la țară. Nu am vrut să intru în casă. Nu. Încă trebuia să-mi păcălesc mintea, să cred că ea e undeva, departe, în viață. Am intrat în curte abia după ce toată lumea s-a întors de la biserică, după ce o îngropaseră deja.
Am dat-o în bară, pentru că la început eu salutam pe toată lumea cu "bună ziua/săru'mâna", iar la un moment dat am realizat că toți răspundeau "s-o ierte Dumnezeu". După asta n-am mai salutat pe nimeni. Nici lumânare nu i-am pus. O sa-i pun la biserică într-o altă zi.
Lumea mi se pare profitoare. Bocitoarele penibile. Se observa cu ușurință că nu zic nimic din suflet. Și urlau ca din gură de șarpe.
Eu am zis de la început că nu o mai consider pe bunica acolo. Maică-mea îmi tot zicea: "păi n vrei s-o vezi pe mamaie?". Întrebarea părea mai proastă decât mine beată. Nu, nu vreau s-o văd. Nu mai e bunica. E doar un corp rămas în urmă, o locație în care sufletul bunicii a stat pentru 93 de ani. Acum nu mai e bunica, sunt doar niște resturi pe care le venerăm într-un mod ciudat și enervant.
La început m-a bufnit plânsul. Am plâns vreo 3 minute, timp în care am vorbit cu profa de meditație la telefon, o anunțam că nu merg azi. Apoi m-am dus la o altă curte (la casa bunicilor din partea mamei, morți și ei, trecem peste) și am mâncat vișine. Plângeam și mâncam vișine cu tot cu sâmburi. Plângeam nervoasă pe mine, că nu am de ce să plâng, că nu vreau să-mi plâng de milă. Pentru că eu asta am făcut, mi-am plâns de milă. Am plâns că n-o să mai am nici-un bunic, că practic nu mai am de ce să merg la țară. Nu că până acum m-aș fi dus de prea multe ori. Ca idee, voiam să am. Trebuia să plâng, dacă nu mă descarc pe moment se strânge peste ani și o să existe o posibilitate mare să dezvolt o boală de inimă. Așa, plângi când îți vine, te calmezi, realizezi că-ti plângi de milă și nu pentreu cel mort, și gata, a trecut.
Apoi, la pomană (frate, asta sună nasol), mătușămea a făcut o mâncare grozavă. E bună, a fost bucătărească mult timp. M-am umflat ca un porc. De fapt, nici nu am mai fost la vreo altă pomană vreodată și nici nu o să merg prea curând la alta.
Și-apoi am dat de niște rude care să nu fie de la țară și l-am ascultat pe taicămeo pălăvrăgind cu ele. Și au ajuns iar la Atracție. Și nu știam cum să scap de acolo. E prea tâmpit și intim până la urmă.
Apoi am dat de mirifica varămea care a fost o elevă de 10 și acum termină facultatea tot cu 10. Ei căăăcat. Și i-a băgat pe ai mei la ceva temeri în legătură cu jurnalismul, că n-ai ce să faci, că sunt aprox. 7 pe loc la admitere, că e greu aia aia. Eu nici măcar nu vreau să merg la jurnalism, da' tre' să aleg ceva... I-am întors-o când a zis că vrea să se facă profă de franceză și să facă meditații, i-am zis că e nașpa să încerci să înveți niște copii o limbă pe care cei mai mulți o detestă, dar mai ales e nașpa să îți petreci toată viața așa, cu meditații. Nașpa rău. Mai bine liber-profesionist.
După toate astea au început poveștile. Rămăseserăm doar ăștia, copii bunică-mii și nepoții și se-apucaseră să zică fiecare povești. Am râs de m-am prăpădit. Și-am băut două sticle cât alea de bere de țuică. Țuică. Nu mai băusem până acum, dar e bună. E ca vodka, dar mai slabă. E numai bună, mai ales dacă pui și puțină cola.
Sună foarte egoist, dar sunt cam supărată că bunică-mea a murit fix în noaptea de ziua mea. Bine că n-am știut, că mi-ar fi pierit tot chefu'.
Așa și cu chestia asta în viață. Murim pe rând. Nici nu vreau să mă gândesc la mine. E ironică viața noastră, trăim de parcă n-am muri niciodată.
Îmi aduc aminte de Lestat de Lincourt... cred c-o să recitesc Cronicile vampirilor. Mi-a plăcut mult.

Miku
Și în salcâmii ăia înalți din fundul curții stăteau ciorile agățate de crengile cele mai înalte, cele mai uscate. Croncănitul lor era mirific pe fundalul cerului negru, înorat.

sick minded, as always

Mă gândeam noaptea trecută, în timp ce leneveam cu A. pe una dintre băncile din centru, cum ar fi să o sărut. Erau deja destui oameni care se holbaseră efectiv la îmbăcămintea noastră neagră, plină de ținte și la ochii noștrii mascați cu mult dermatograf negru. În plus, eram și puțin luate și ne purtam cam bizar; nu, nu, nu ne drogaserăm, doar băusem mai multe beri decât ar fi trebuit. Probabil că A., care se lasă condusă încă destul de mult de sentimente, mi-ar fi dat vreuna și m-ar fi aruncat mai încolo, eu aș fi leșinat, iar un polițist matinal m-ar fi găsit undeva în jurul orei ăsteia. Ar fi fost și creepy și amuzant. Desigur, toată ideea asta a rămas aruncată undeva, într-un coș de gunoi de prin centru, odată cu restul de junk food de la KFC. Spre dimineață, când terminaserăm de văzut Sex and the City 1&2, și stăteam întinse în pat savurând ultimele picături de Jack Daniels&Cola la doză (hei, A., cum poate să-ți placă atât de mult?), am avut un argue cu ea. După ce îi lăsasem în urmă cu două nopți jurnalul meu pentru a-l citi, scrisese ceva la final, numai ca scrisese prima literă a fiecărui cuvânt și pe mine m-a scos din sărite faptul că nu voia să-mi spună ce naiba înseamnă. Desigur, nebunia mea o putem pune pe seama faptului că eram puțin cam agasată de niște tipi de la blocul vecin, care se îmbătaseră și cântau în fața blocului ( i-am filmat, vreți să-i vedeți?:)). Ideea finală e că eu ajung să rănesc oameni. E ceva care mă face să mă joc cu sentimentele lor într-un fel de inconștiență nebună. Și probabil că dacă aș săruta-o pe A. doar ca să-mi satisfac eu o curiozitate (vedeți?), aș cam da cu nuca-n perete în toată prietenia noastră de 15 ani. Așa că rămân până una alta la concubinii ăștia siropoși, că lesbianismul nu mă excită. La urma urmei, sunt o egoistă, ca fiecare dintre voi...

Miku

VAMA – Să facem sex

Numai lipseste mult si-o sa ne dam si foc

Speranta pare la apus

Cand eu beau votdca si tu goala iesi din dus

Sa facem sex e tot ce ne-a ramas

Sa facem sex sa ne-ngropam greselile-n orgasm

Placerea mea-i placerea ta

Cat sex ne trebuie ca sa-nvatam ceva? 

vampire heart

(and no, i don't know why the heck i've put this title)

Azi oficial romanul meu a devenit pericol pentru mediul înconjurător, pentru cei care îl citesc. [măcar de-ar fi fost unul care să aibă scene de sex vulgar, ca să pot afirma că minorii nu-l pot citi]Honestly talking, nu m-aș fi gândit că Atracție poate fi văzut astfel, dar totul e posibil, nu-i așa folks? Nici nu mai e de mirare că romanele Cristinei Nemerovschi sunt atât de controversate.
Sunt curioasă ce-o să se zică de următorul (Paranoia chimică - dacă îl voi publica:-??), pentru că acolo vor fi de toate. Sex, incest, criminali (și multe descrieri detaliate). :> Mă gândesc să includ acum și câteva orgii între călugări. Nu de alta, dar văd că-i cam interesează viața mea privată foarte tare. Or să le placă foarte mult, nu-i așa? :))
Azi sunt prea ocupată ca să vă arăt ultimele mesaje primite, dar o s-o fac mâine. Mă gândesc acum că aceste persoane care se autodenumesc trimiși ai lui Dumnezeu scot tot ce-i mai rău din mine. Nu-i bai, e perfect, pot să scriu mai bine la Pranoia chimică.

 ^.^
Love,
Miku

P.S. știu cine ești

-

love,
stay for two more minutes,
kiss me like it's been a lifetime beetween us.
it's been too much crying,
all those tears went somewhere far away,
i feel you higher and higher,
please, hug me once again before you live...

my summer rain

my summer rain

and now only fuckin' regrets
slowly breathe.
shiney eyes goin' to the dark cave,
blue eyes dying and small lips,
small lips not going to smile again.
since you're not goin' to live here,
will you be a cherish angel? or –
will you be a dark damon?
either way, blue eyes will stay
near your love.

bătrân și senil

Pe scurt, un funny-creepy-stunning event:

Mă pusesem să dorm (pe zi), când sună cineva la ușă. Mă duc, deschid, e bunica unei vecine (de aceeași vârstă cu mine; nu bunica, vecina=)), îmi zice așa: fata mamii, nu vrei să ne ajuți puțin, mie și lui X. (soțul ei) ne cad unghiile de la degetul mare, hai să ni le tai și nouă.

Eu, puțin cam buimacă, fac ochii mari și încerc să-mi țin voma în gât. O_O Mă uitam când la fața ei, când la picioarele ei. Eram atât de uimită/trăsnită/șocată de ce voia să fac că nu am fost în stare decât să bălmăjesc: ăă... eu.. mmm...

Și ea: ai treabă?

Eu: daa, trebuie să plec undeva chiar acum!!!

Și ea: bine, atunci o s-o pune pe K. (vecina) să mi le taie...

Și a plecat. Și eu mă gândesc cum naiba să te duci la o vecină să-ți taie unghiile de la picioare?!?! How the hell to do so?! Mai ales când acasă la tine sunt rudele tale, deci nu e ca și cum ai fi singur și neputincios.

Măi, cine-a fost deșteptu' care-a zis că oamenii, odată ce îmbătrânesc, sunt mai cu capul pe umeri, mai deștepți? Eu cred complet contrariul  și am o mulțime de exemple în acest sens.

Here's to never growing up...

Miku

Guns N' Roses - November Rain

Cred că asta înseamnă să ai o formație bună. Melodiile tale să fie la fel de iubite și după douăzeci de ani...

lake

Parcul N. Romanescu, Craiova

H.I.M. – Pretending

Love is a flame that can be tamed

And though we are its willing prey, my darling

We are not the ones to blame

[socio-originalitate] aromă și parfum

În câteva posturi destul de vechi ziceam de anumite expresii/cuvinte care la început au avut un sens aparte, înfrumusețau orice text, fie proză fie poezie, cum sunt lupte seculare sau a devora, dar care din cauza folosirii excesive atât de literați cât și de oamenii de rând și-au pierdut din valoare și au ajuns să-mi repugne. 

Am mai găsit un astfel de cuvânt, care deja mi se pare penibil, pentru că e folosit de absolut oricine în absolut orice situație.  Și ce e comun deja nu mai e literatură, e doar creație.

"aromă"          &          "parfum"

Cuvintele astea două mă scot din sărite de la un timp. Una două, "aroma gurii sale", "aroma corpului său", "parfumul buzelor sale", "parfumul zilelor trecute/de odinioară" ș.a.m.d. Dacă la început, când erau folosite rar, prin cărți cu valoare, sunau frumos, cursiv, acum nu fac decât să îngreuneze citirea. Azi am văzut "parfum" scris într-un interviu de-al lui Bănică Jr., care vorbea despre viitorul său album, afirmând că are un "parfum aparte". Fii mai original, Bănică!

Miku

unu, doi, trei

Când eram mică Bucureștiul mă speria. Plodu' sorămii avea sub 2 ani și eu nu știam cum să mă port cu el, se murdărea tot de mâncare si bale, pampersurile miroseau urât, șervețelele alea speciale pentru bebeluși aveau un miros pe care-l detest și acum... Pentru că abia se mutase într-un apartament, casa era cam goală, nu avea nicio carte să-mi dea să citesc, punea mereu cântece pentru copii mici (deh, că doar bebelu'...), lumea de afară era prea multă, prea mare, prea densă. Zgomotele sirenelor de poliție și salvare nu mă lăsau noaptea să dorm. Bucureștiul nu are nici-un moment de respiro, nu îți dă șansa să te oprești în loc și să îți tragi respirația. Blocurile, majoritatea de peste 7 etaje, erau pline de oameni care doar se salută între ei și atât. Iubeam parcurile din București. Cele pentru copii erau geniale. În fiecare vară când mergeam în București găseam mereu ceva nou. În Craiova nu era nimic, sau dacă erau, erau de fier și vechi. Pe de altă parte, mă simțeam singură. Toți prietenii mei erau în Craiova. De ziua mea nu eram niciodată acasă. Săptămâna asta în jurul lui 21 iunie eram mereu plecată. Totuși, îmi plăcea să plec, așteptam în fiecare an cu nerăbdare să plec din Craiova, să merg din nou în București. Era ceva dintr-o altă lume, mă fascina. În plus, acolo puteam să fac tot ce vreau. Nimeni nu-mi zicea "nu". Primeam absolut orice.
Când eram mică îmi doream să fac 18 ani și să plec de acasă (o să mai fac niște fotografii la jurnalele mele de prin 2005-6 și-o să vă arăt ce bălmăjeam). Ăsta era singurul motiv pentru care voiam sa fiu mare. Voiam să nu mai depind de ai mei, nu am suportat niciodată să-mi spună "fă aia". Le-am făcut în felul meu, poate e și ăsta un motiv pentru care nu am studiat la cel mai bun liceu din oraș, un motiv pentru riscul de a pica BAC-ul (mă gândeam azi că pe mine nu m-ar deranja așa tare dacă nu aș lua BAC-ul sau n-aș intra la facultate, dar pentru ai mei ar fi o tragedie). Să ai 18 și să fii eu nu e așa mișto, mai ales că vineri fac 19. Aș schimba o mulțime de lucruri la mine, începând cu înălțimea și măsura țâțelor. Poate că astea două lucruri nu înseamnă așa mult, dar am momente în care înălțimea mea mă scoate din sărite. Și mda, o să trăiesc și așa, asta e, nu mai am ce face.
Anul ăsta Bucureștiul va trebui să-mi devină casă. Prima casă. Pentru mine, Bucureștiul și-a pierdut atracția. Nu mai sunt fascinată de oraș în sine. Nici de oameni. Nu mai am motiv să mă simt atrasă de el. Nu mai e punctul în care toate dorințele se îndeplinesc. Acum e doar un conglomerat de mașini și oameni. Uneori, când merg cu autobuzul în Craiova, ma uit la fețele oamenilor și le văd foarte încruntate. În orășelul ăsta provincial lucrurile nu merg așa bine, dar pun pariu că Bucureștiul mă va face să am obrazul și mai gros. Și mai multe schimbări. Și pe cuvânt că m-am săturat de schimări. Mi-au ajuns până în gât. Anul ăsta a fost o întoarcere la 180* pentru mine. Nu aș fi crezut niciodată că o să fiu și o să fac anumite lucruri și cu toate astea îmi place cum m-am schimbat. Și totusi, îmi e dor de puritatea aia sufletească de acum 4 ani. Sau ar trebui s-o numesc prostie? Oricum ar fi, eram fără doar și poate neatinsă de societate.

A. zicea într-o zi că nu știe ce vrea. I-am că eu știu ce vrea ea. E simplu. Vrem să fim și să nu fim ceva în același timp. Gen să faci sex și să fi și virgină în același timp. Nu se poate, scumpo. Nu se poate. Punct.

Miku

summer wine

She reassured me with an unfamilliar line

And then she gave to me more summer wine

Strawberries cherries and an angel's kiss in spring

My summer wine is really made from all these things

jăst laic ă boss

Când venii azi acasă, după ce înotai prin cele 40 de grade de afară, mă dusei direct la frigider, luai o doză de bere pe care o băui până să ajung în fața televizorului. Mă pusei apoi în pat și adormii în fața T.V.-ului și abia acum mă trezi. Nu m-am mai simțit demult atât de odihnită. :))
Se pare că locuitul doar cu taică-meo de vreo două luni încoace își lasă amprenta pe bune. :))

Miku

First Love - Utada Hikaru

iubesc melodia asta. e melodia care apare în mod principal în serialul Majo no Joken, un serial japonez GENIAL despre o profesoară și un elev

am văzut serialul acela de zeci de ori și încă nu mă satur...

într-adevăr, a fost primul serial japonez pe care l-am văzut, first love

Miku

leapșăăăăăă

Am luat leapșa de pe blogul lui Ruby Andreea. Eram dornică de-o leapșă, deci sorry for stealing it! :D
Eu o dau către:
Axy
Erina
Ramona
Roxana
și toooooată lumea care bântuie pe blogul meu și și-o dorește. Have fun folks:)

1. Facem aşa, bine? Cum te cheamă?
Hai să rămânem la Miku.

2. Câţi ani ai?
19 fără 4 zile.

3. Consideri că ţi se potriveşte zodia?
Absolut. Sunt 100% GEMENI și îmi ador zodia.

4. În ce judeţ locuieşti?
Undeva prin Oltenia ;)

5. Din întrebările astea mi se pare că eşti o fire optimistă. E corect?
Oh, că bine zici. ^^

6. Vrei să spui că dacă afară e soare tu eşti optimistă, dacă sunt nori eşti mediocră şi dacă ninge eşti pesimistă?
Mno no no no no. Uite cum stă treaba. Eu sunt de obicei oportunistă. Am și eu momentele mele de sadism de-ăla de-mi vine să mă spânzur, da' trec repede repede, în rest, dacă insiști să aleg dintre astea două, sunt optimistă.

7. Ce muzică asculţi?
Gen sau formații? Dacă e după gen, apăi eu ascult orice în afară de manele (pe care le consider la fel de scârboase ca un căcat de câine pe pantof). Cu toate că în majoritatea timpului ascult rock [iubesc H.I.M.] și metal (simfonic cel mai des), am obiceiul să fiu atrasă de unele melodii pop; spre exemplu, acum câțiva ani îmi plăcea Poker Face a lu' Gaga, acum îmi place Carly Rae Jepsen. Mă rog, ascult si pop rock, ex. Maroon 5. Ah, să nu uităm de faptul că sunt fană j-rock și k-pop.

8. Melodia din momentul acesta?
H.I.M. – Poison Girl

9. Ştii să dansezi?
Nooo. Sunt varză. Dau și eu din fund (că atâta am) și atât. Azi dimineață mă gândeam că mie de fapt mi-ar plăcea să dansez profi și mă gândesc serios ca de la anu' să iau niște lecții.

10. Dacă ai avea o maşină a timpului, ce ai face cu ea?
Uaaaa! Nu m-aș duce în viitor, cel puțin nu în următorii 80 de ani. Vreau să trăiesc viitorul așa cum vine el. Aș vrea însă să merg la concertele unor cântăreți mari cum ar fi Michael Jackson, Elvis Presley și mulți alții. Și aș călătorii prin Egiptul Antic, Grecia Antică. Aș vrea să văd celebrele orgii ale conducătorilor greci. Aș vrea să o văd pe regina Cleopatra. Aș vrea să văd construirea Marelui Zid Chinezesc. . Atâtea...

11. Eşti o persoană cu sufletul bun din câte am putut observa. Regreţi asta?
Uneori da. Sunt sensibilă și empatică, prea empatică.

12. Am văzut că îţi place Gerald Butler. Care alt actor mai este printre preferaţii tăi?
Nu-mi place Jerry. Hm... Johnny Depp, Lee Min Ho... nu-mi mai vin în minte, dar îmi plac o grămadă. :))

13. Când a fost ultima dată când te-ai plâns de ceva? Ce ai spus?
Acum vreo câteva ore. Că n-a spălat taică-meo paharele si muream de sete. Am obiceiul de a nu bea din același pahar de două ori, nici măcar după mine.

14. Adică nu îţi place de un băiat anume?
Adică ba da. :)) Cred că doar atât, îmi place. Nu-l iubesc.

15. Eh, dacă spui tu... Transcrie un citat preferat dintr-o carte.


16. Un cuvânt de încheiere?
Have fun făcând leapșa! ^^ Și țineți-mi pumnii, eu chiar vreau să iau BACu' :))

Love, love, love,
Miku ^^

din colecția BEST OF Carly Rae Jepsen

o iubesc pe fata asta. pur și simplu o iubesc

-

"odată ce ai luat o decizie, nu te mai gândi la ce s-ar fi putut întâmpla dacă ai fi ales altceva"

maNga - We Could Be The Same

For all this time I’ve been loving you
Don’t even know your name
For just one night, we could be the same
No matter what they say

cascada

Love,
'miku

Within Temptation - Memories

                                   
da

AFTER SCHOOL - First Love

Cât de mișto mișto sunt melodia și dansul fetelor ăstora. :X

Paranoia chimică

H.I.M. - Gone With The Sin

Paranoia chimică

Se așeză în fotoliul din fața ferestrei care dădea spre Times Square și își închise ochii. Nu se aștepta ca Tommy să vină cu un răspuns atât de repede, atât de ușor, atât de repezit. Fusese atât de credul, se lăsase prostit atât de ușor de copilul acela, copilul pe care îl iubea atât de mult. Zgomotul sirenelor de afară răzbătea prin geamul deschis larg. Ville își trecu mâinile prin părul ondulat care îi cădea ușor spre umeri. În ochi i se formară brobonițe de lacrimi, pe care și le șterse încă dinainte de a apuca să curgă. Se deschise ușa și o roșcată tânără, îmbrăcată într-o rochie neagră, de care atârnau lanțuri argintii de diverse mărimi, intră în cameră cu pași ușori. Ville îi analiză ștrampii rupți și o privi în ochi. Întotdeauna îi plăcuseră ochii ei verzi. Verzi ca merele necoapte, care contrastau atât de bine cu părul ei drept și roșu. Se ridică brusc și o luă în brațe, mușcând-o de buza de jos. Ea zâmbi în sărut și-l împinse brutal înapoi în fotoliu. Se așeză în brațele lui și își lăsă mâna încet spre șlițul lui Ville. Îl deschise repede, apoi îi trase blugii în jos. În timp ce ea își dădea rochia jos, el își aruncă boxerii ceva mai departe și o așteptă.

Când îi simți buzele pe membru, se gândi la Tommy. Își închise ochii și își puse mâinile la ceafă. Tommy îi zbură din minte la fel cum venise și începu să își amintească de problemele firmei. Acțiunile sale la bursă scăzuseră în ultimul timp, pentru ca în dimineața aceea să dea lovitura. Își plătise angajații, luase micul dejun la Starbucks (pentru că Mia iubea Starbucks) și se reîntorsese în biroul său. Tommy îl aștepta chiar în fotoliul acela, complet dezbrăcat. Zâmbise văzându-l și, adunându-i hainele, i le pusese în brațe și-l trimisese acasă.

Simți cum presiunea sângelui crește și deschise ochii. Roșcata se întinse pe jos la un minut după, ștergându-se la gură. Îi plăcea de ea. O iubea pe roșcată. La naiba, îi iubea corpul, îi iubea țâțele mari și pielea  albă, îi iubea sfârcurile întârite. Se aplecă și se întinse lângă ea.

– Ultima oară, zise el.

Ea nu îi răspunse. Stătea cu ochii goi și privea tavanul, mișcând din când în când degetele de la mâna dreaptă într-un joc minimalist. El o luă în brațe și nu îi mai spuse nimic. Stăteau pentru a mia oară întinși în biroul lui spațios, așteptând ca ceva să se întâmple. Aștepau ca cineva să îi îndrume. Dar tot pentru a mia oară nimeni nu veni să le dea instrucțiuni. Viața nu vine niciodată cu un manual de folosire.

– Ultima oară, repetă el, mai încet.

Se auziră bătăi în ușă, iar el se ridică și-și puse hainele pe el. Își trecu mâinile din nou prin păr și se duse să deschidă. Jenna, secretara, îi întinse niște hârtii și o cafea.

– Astea au venit azi, spuse, zâmbindu-i cu tot șarmul ei. Jenna nu era o femeie cu trăsături extraordinare, dar ținuta office o făcea să arate cumva bine îi ochii lui Ville, așa încât îi făcu cu ochiul înainte de a-i închise ușa în nas. Nu mai putea risca să afle toată compania că Mia era un fel de târfă personală a lui. Dar, la urma urmei, cu toții bănuiau ceva. Erau însă atâtea bârfe, mai ales despre el și Tommy, că nici nu se mai obosea să o întrebe pe Jenna ce mai e nou. Aceasta se oferea oricum să-i povestească totul la one night stand-urile din călătoriile lor. Lui Ville nu-i plăcea sexul cu ea, pentru că mereu vorbea, dar îi plăcea s-o satisfacă, pentru că asta însemna un moment de tăcere. La urma urmei, orgoliul său în asta consta: seduce, fii adorat, încheie prin a lăsa drumurile deschise.

Se întoarse mergând încet, privind cu un ochi la hârtii și cu unul la Mia, care încerca să-și închidă fermoarul rochiei.

– Vino aici, îi spuse el în timp ce o lua în brațe și-o săruta încet pe gât.

– Mereu spui asta, șopti ea încet.

– Ce spun, iubire?

Vocea lui era la fel de înceată, la fel de excitată ca a ei.

– Ultima oară.

– Și nu-i așa?

Ea se întoarse cu fața la el și deveni brusc serioasă.

– Te părăsesc.

El își puse o mână pe umărul ei.

– N-ai decât.

Ea oftă, îi dădu mâna la o parte, apoi își luă geanta. În timp ce ieșea pe ușă, ceva căzu jos zdrăngănind, dar ea nu se întoarse. El se aplecă și ridică în palmă un breloc micuț, în formă de pisică. Înțelese că se va întoarce, ca întotdeauna.

– Ca întotdeauna, repetă el cu voce tare.

Nu mi s-a mai întâmplat de ani de zile să scriu fără să realizez ce și că scriu. M-am pus în fața laptopului și mă gândeam la o melodie, când m-am trezit scriind asta. Poate e ora de vină. Cred că o să o continui...

Miku

into.the.night

.

Nu mai pot să tocesc. Mi s-a luat. A naibii istorie, lungă mai e. La română m-am săturat de idiotu' de Ion, m-am săturat să tot repet cum o joacă pe Ana, mai întâi la dans, apoi în picioare. M-am săturat și de baltag, m-am săturat de tot. Vreau să stau pe malul mării și să tremur de frig.

Placebo - Every You, Every Me
''Too much poison come undone
'Cuz there's nothing else to do
Every me and every you...'' 

asianlove

Hehe, a little bit of nostalgia. Asta-i prima melodie asiatică pe care am ascultat-o. Era undeva pe la mijlocul lui 2006. Înițial am crezut că e în chineză, apoi în japoneză, apoi am descoperit că e coreeană. În acea perioadă am descoperit grupul Morning Musume, pe Aya Matsuura, Kitade Nana (al cărei look m-a fascinat enorm; e o harajuku autentică), Miki Fujimoto, apoi An Cafe, the Gazette și mulți alții. Și așa a început pasiunea asiatică, cu preponderență niponă...

Enjoy the music,

Miku

i-auite înc-un homofob cum pică din cer

A devenit o obișnuință să aud oameni spunându-mi că homosexualii suferă de o boală (probabil numită homosexualitate:]]), sau că homosexualii sunt răi, sau că denigrează societatea, sau că au nu știu ce boli incurabile.
Sinceră să fiu, îmi e greață de oamenii care spun astfel de lucruri despre semenii lor, dar mai greață îmi e de cei care o dau cu religia ca să demonstreze că homosexualitea ar fi greșită.
Azi am primit un e-mail cu un asemenea mesaj. Am făcut un print screen, ca să-l vedeți și voi.

Pe de altă parte, aseară chiar mă gândeam să scot imaginea aceea de pe blog (penultima, nu cea cu băieții de la An Cafe). Trap, dudes! Nu o mai scot, ca să oftic în continuare homofobii. Respectiva persoană îmi aduce aminte de "experiența" cu pedofilul de acum câteva săptămâni. "Vreau să te aduc pe calea cea dreaptă!". Mai știți? :]]]

Nici nu are rost să mă mai leg de faptul că persoana care a scris e-mailul nu scrie corect, nu-i așa?

Love,
Miku

P.S. poate că homofobii sunt buni la ceva; tocmai m-a trăsnit o idee de poveste; ceva gen "Please, don't..."

Adamo – Tombe la neige

Cât e de frumoasă melodia asta...

loveydovey earrings ^.^

Ăștia sunt cei mai mișto cercei gen lolita harajuku ever. Am obiceiul de a mă uita din când în când prin magazine și la cercei, și s-a întâmplat de câteva ori să induc persoane în eroare, care mi-au cumpărat cercei, dar cum eu nu am găuri, nu îi pot purta.
Cerceii ăștia sunt însă demențiali, nu contează că prețul lor se învârte undeva în jurul a 50$. Săptămâna viitoare e ziua mea și am de gând să-i iau chiar dacă ăsta e ultimul lucru pe care îl cumpăr pentru două luni. Sunt handmade și pe deasupra au și varianta magnetică. :3

Miku^^

BAC-ul nu e examenul maturității. e o joacă de-a cine tocește mai mult

          Am un obicei de a sta în extreme. Ori relaxată, ori nervoasă. Ori nepăsătoare, ori în mijlocul acțiunii.

De probele orale nu mi-am făcut probleme, de fapt, până duminică uitasem complet de ele. (iar ieri toata lumea: ce-ai făcut la examen, succes la examen. mulțumesc fraților. la scris o să am nevoie de tot norocul pe care mi-l puteți da) Adică știam că se dau undeva în jurul lui 10 iunie, dar cum trebuie să tocesc la istorie  în 3 saptămâni tot ce n-am tocit anul ăsta, am uitat complet că trebuie să învăț ceva și pentru oral-română. Așa ca duminică, la meditație, am rămas cu privirea goală când mi-am dat seama că eu nu mai știu dintr-a 9-a stilurile funcționale, calitățile generale și particulare ale stilului și că practic o să mă duc la examen cu mâna-n cur.
         Ca să nu fiu nevoită să fac asta, am luat aseară cartea cu variante de orale (pe care practic am cumpărat-o degeaba) și am citit teoria de la începutul ei. Băăăi, nea Ioane, păi nu e mă mare lucru. Nu știu de ce mi se păreau așa grele într-a 9-a. Știu c-am dat și teză din ele și tot așa, nu învățasem nimic și am citit în clasă. (mda. întotdeauna o să fac lucrurile pe ultima sută de metrii)
          Funny storry azi cu directorul, profele și taică-meo. L-am făcut mândru pe taică-meo. Sper să se bucure acum, că sunt slabe șansele să se mai bucure în legătură cu ceva bun făcut de mine. Vorba aia, ulcioru' nu merge de multe ori la apă.
          Intru în școală, dau de mister C. ce zâmbea tâmp, zâmbesc și eu. Noroc că vorbeam la telefon, c-ar fi trebuit să fac conversație și deja mă roșisem ca un rac. Și asta doar pentru că lui îi place de mine. Tulai Doamne. Merg ce merg pe coridor și dau de director care vorbea cu cineva. Văd că se uită la mine, îl salut, mă salută, văd că vrea să zică ceva dar o iau înainte. Fac o tură prin școală, nu dau de nimeni, blonda care nu mai e blondă îmi tot spunea în telefon că ea se îmbrăcă în colanți aproape transparenți, tricou și cardigan în colțuri, eu îi zic că nu-i normală, că trebuia să se îmbrace mai office, să facă impresie bună (adică serios, eu mi-am luat tocuri de 4cm, bluză&sacou H&M - aici nu mă plâng, îmi plac - și blugi, ce-i drept strâmți, dar buni). Zice că se întoarce acasă, eu îi zic că nu mai are timp, ajunge într-un final la școală, se mai adună aspiranți la titlul de bacalaureat, aflăm că trebuia să ne fi luat uniformele, eu stau tâmpă în scaun, blonda se enervează toată, îi zic: stai calmă, bre, și căutăm prin școală o cămașă și-un sacou. Nu găsește, dar dăm de director. Îmi zice că-i bine c-am dat examenu' la engleză, mă felicită (apropo, gesturile sale din mâini îmi amintesc de Becali), mai zice ceva, nu mai știu ce, eu ca o dizzie plec iarăși.
         În timp ce așteptam să vină subiectele, intră directoru' în clasă și zice că e mândru de mine și că am ceva aparte. No bine bre, acum te găsiși să îmi spui? Nu puteai să zici și tu în timpu' anului, ca să mă folosesc și eu de ceva? Apoi le zice profelor că cică-s fată bună (eeeei, culmea acum! mi-o fi citit cartea? stați că vă spun imediat...). Asta a fost gen: fiți atente ce notă îi dați. O figură directoru' ăsta. Na, că parcă n-aș mai pleca c-un gust amar din liceu.
         Luai eu biletul, îl rezolvai, când să răspund, doamna D. mă întreabă dacă am primit rev. școlii. Îi zic că nu, ea începe o discuție cu cealaltă profă despre cum sa facă să-mi dea revista. Cealaltă profă zice că se duce ea să mi-o aducă, dar să citesc textul. Citesc eu, mă oprește, zice ca citesc bine (băi, dacă e un lucru cu care pot sa mă laud, atunci e faptul că citesc bine:] noroc pe mine:]] ) și se duce să aducă revista. O mai întreb pe doamna D. de concursul Ex Libris (o singură dată în viață am participat la un concurs de poezii, o singură dată nu găsesc nimic pe net despre el... cam anonim:-?), ea zice ca nu știe dacă s-au afișat câștigătorii. Îmi zic în minte ca-i bine că n-am mai participat și la altceva și că nici n-o s-o mai fac curând. Între timp citesc rezolvările, după ce termin doamna D. mă întreabă dacă mai vreau să zic ceva; apoi îmi spune să zic ce-am mai citit; cum am tot rumegat Maktub de Coelho zilele astea, îi zic de asta și pam pam, s-a gătat proba la română. Și-am luat și experimentat. Vai, vai, ce mai experimentată sunt eu cu limba română. Nici nu pun bine doi de i. Dar asta cred că se leagă de scris...
          Dar staaaaai, ce tot zic eu, că în timp ce-i scriam Ramonei un mesaj și coboram scările poc-poc poc-poc dau de taică-meo. Venise să ia o nu știu ce adeverință pentru nu știu ce chestie. A, numai bine. Mă trimite pe minela Secretariat. Secretarele (chiar în dimineața asta mă gândisem la ele și la faptul că păreau să se fi dat pe brazdă) îmi zic că: măi fato, nu l-am găsit pe director, vino altă dată.
          Mai cucoană, îmi venea să zic, eu am nevoie de adeverință uite-acușica. Dar plec și se duce taică-meo la ele. Lui îi dădura adeverința și-l trimiseră după director. (aberant, nu-i așa?!) Taică-meo îl găsi în cabinet și hop, când intră el, îl luă directoru' în primire. Aaa, domnu' Costea, aveți o fată așa și așa și pe dincolo, sunt foarte bucuros că v-am întâlnit, felicitări pentru Elena, priviți, am cartea ei pe birou.
         Eu mă îndoiesc că ar fi citit cartea. Parcă prea are un subiect cu subînțeles și l-aș vedea mai reținut. No bine frate, mulțumesc că-mi dai award la finalul liceului. (apropo de asta, nu primesc și eu ceva?:> că diriga a zis că tre' să ne cumpărăm singuri diplomele dacă vrem să ne scrie premiul:)) )
         Așa și cu povestea examenului oral la română.

         Un lucru pe care vreau sa-l menționez e că eu nu consider că BAC-ul e examenul maturității. Nu sunt de acord. Cum să fie un examen al maturității? Nu. E un examen în care dacă tocești toată materia iei 10, dacă nu, nu iei. Punct. Asta e tot. Ar fi examen al maturității dacă te-ar pune să te descurci practic în probe ale vieții. Dacă ai salva viața unui om, dacă ai evita un accident de mașină. Astea sunt examene ale maturității. Nu ești matur dacă iei BAC-ul. Ești doar un elev care a ales să tocească o materie pe care o vei uita în decurs de o lună. (asta dacă nu ești vreun mafalda idiot care să repete în continuare comentarii și teorie la istorie).
           No, dacă trec cu note peste 8 la toate probele scrise... păi atunci... păi să vezi atunci...nu știu. :-?? Dar e de bine. :)) De foarte bine chiar:))

Good luck,
Miku

uVu

for the god's sake, săptămâna viitoare e ziua mea O_O
:)) asta a picat ca o bombă. adică stăteam eu cu ochii în caiet și gândul departe când mă fulgeră un gând...
frățioare, bacul mi-a anesteziat elementele importante. las' că trece el:))

Lena – Satellite

And I would fall out into the night

welcome to the black parade – mcr

Cam asta îmi inspiră ceea ce învăț eu acum.

România a fost sub papucul lui Stalin.

Apoi al lui Ceaușescu.

Acum e al sub altcuiva.

Nu e ca și cum nu ne-am fi obișnuit, nu-i așa?

Nu am fost pe bune o țară independentă niciodată, nici măcar în vremea lui Cuza.

Nici după ce-au plecat romanii, în 271.

Shayne Ward – You're so beautiful in white

Cred că acum câteva săptămâni am zis despre o altă melodie că e atât de mișto că o să o am pe lista de la nuntă.

Melodia de mai sus e iarăși una pur și simplu fabuloasă.

Miku

[COELHO] quote

"Când pășești cu hotărâre de-a lungul drumului tău, vei găsi o poartă cu o frază scrisă deasupra", spune maestrul. "Întoarce-te la mine și spune-mi ce zice acea frază".
Discipolul se dăruiește căutării trup și suflet iar într-o zi întâlnește din întâmplare acea poartă și atunci se întoarce la maestru.
"Fraza scrisă era 'ASTA E IMPOSIBIL'", spune el.
"Era scrisă pe un zid sau pe o poartă?" întreabă maestrul.
"Pe o poartă", răspunde discipolul.
"Bine, atunci pune mâna pe clanță si deschide-o."
Discipolul se supuse. Din moment ce fraza era scrisă pe o poartă, ea se deschise ca orice poartă normală. Cu poarta complet deschisă el nu mai putea vedea fraza – și merse înainte."

MAKTUB, Coelho

Placebo - Pure Morning

[MOVIE] Yes or No [1&2]

Yes or No este un film thailandez pe care l-am descoperit seara trecută pe youtube (dar l-am lăsat pe astă seară...), după ce ascultasem o melodie chinezească drăguță, care ghici de unde-am descoperit-o: tocmai la Happy Hour, zicea madam Monica Gabor că i-o cântă chinezu'. Melodia e foarte frumoasă, iar elementul cheie care m-a atras a fost, evident, faptul că în videoclip e arătată povestea a 3 prieteni, doi băieți și o fată. Fata era îndrăgostită de unul dintre ei, dar cel care îi plăcea ei era defapt gay și îl iubea pe celălalt. Finalul videoclipului lasă loc interpretării.
Iată și melodia despre care vorbeam mai sus:
(Let me take care of you)

Yes or No (1) spune povestea lui Pie, o elevă care stă la internatul colegiului în care învață, căreia îi displac tomboys (denumirea pentru fetele care arată și se poartă băiețește) și care se mută într-o altă cameră a internatului tocmai pentru că nu voia să stea cu o astfel de fată în cameră. Partea amuzantă e că în noua cameră se înregistrează și este plasată o altă tomboy, pe nume Kim.
Pentru că nu i se dă voie să mai schimbe camera încă o dată, Pie decide să împartă camera în două și nu o lasă pe Kim să tracă în partea ei. Zi de zi Kim o admiră pe Pie și își dă seama că a fost dragoste la prima vedere. Kim, cei drept, arată ca un băiat delicios (în fapt, rolul lui Kim e jucat de un actor, nu actriță) și nici măcar Pie nu rezistă prea mult, mai ales când prietena ei cea mai bună, Jane, se îndrăgostește de Kim și face tot posibilul să fie în preajma ei, iar senzorii de gelozie ai lui Pie se activează.
Am plâns de m-am snopit la filmul ăsta. M-a cam atins. În plus, Kim și Pie sunt ATÂT de drăguțe că nu poți să nu urli la ecran: măi fetelor, vrem juicy moments!!!

Yes or No 2 nu m-a impresionat chiar atât de tare. Spre deosebire de 1, care, cum v-am zis, m-a pus la pământ, 2 este ceva mai... dur. Începe super, cu o scenă între cele două (frate, ce ciudat e să vorbești despre un tip la modul feminin:]), când Kim îi dă lui Pie un lănțișor cu un pantantiv în formă de fluture, care se deschide, în care Kim pusese o fâșie de hârtie cu câteva cuvinte. Kim îi spune lui Pie să citească ce e scris pe bilet în momentul în care va fi nesigură de dragostea ei pentru Kim. Se va dovedi însă invers...
Cei doi sunt nevoiți să se despartă, pentru că vor merge la universități (Kim nu merge de fapt la universitate, merge la un fel de ... școală unde învață să lucreze cu plantele, urmându-și pasiunea; Pie merge la o șcaolă unde studiază fishery - pe cuvânt dacă știu cum să traduc asta. peștărie?:)) ma rog, studiază peștii ) diferite.
Kim o întâlnește pe Yam, care se îndrăgostește încet încet de el. Într-o zi, Kim chiulește de la școală pentru a o vizita pe Pie. Ea are ceva treabă și nu-l prea bagă în seamă. El se simte neglijat, mai ales că era ziua lui. Aceștia se ceartă, iar Pie, mai repezită din fire, spune că se desparte de el. El pleacă și înapoi la școala lui începe să iasă cu Yam. Asta nu mi-a plăcut deloc. Cum să se îndrăgostească Kim de Yum, când el o iubea atât de mult pe Pie?
Finalul e foarte mișto realizat. Practic, cele două filme se deesfășoară pe parcursul a 4 ani, iar schimbările sunt evidente chiar și la actori.

Printr-o comparație cu filmele coreene, aceste două filme sunt parcă un dram mai bine realizate (cu toate că bugetul primului film a fost, spre exemplu, numai 500.000$). Desigur, există acea închidere asiatică, săruturi anemice (dar parca mai bune și mai pe bune decât astea animalice ale americanilor/europenilor), ideea de fiecare pentru el, iubirea ținută ascunsă, însă produsul final are un ambalaj frumos, deci merită.
Cred că într-o zi o să revăd primul film. Atât de tare m-a emoționat că n-am rumegat prea bine acțiunea.
La început era cam ciudat să îi ascult vorbind în thailandeză. Pentru că în ultimul timp am văzut numai filme coreene și japoneze (apropo, recomand Koizora, Love Sky) din sfera asiatică, thailandeza suna puțin cam ciudat. Mai ales că la început am crezut că sunt filme chinezești. Se aseamănă destul de mult, amândouă limbile sunt "ascuțite".

Have fun!
Miku

P.S. am înțeles c-o să fie și Yes or No 3. Yeeeey! :X

mai e o lună. o lună.

aproape simt entuziasmul Anei, care pleacă într-o oră în Portugalia

l-aș fi simțit și mai bine dacă nu aș fi început BAC-ul de luni

și aș fi fost și în același avion cu ea dacă nu eram a 12-a

mda. pai e 2 noaptea si cica invat domnitorii

să încerci să îndeși în ultima lună de dinaintea BAC-ului toate informațiile necesare în cap e ca și cum ai vrea să umplii un pahar cu bere dintr-o dată; se poate, dar berea face spumă mare și dă peste, se scurge, se duce naiba
dar... berea tot bere e, nu?

P.S. nu vi se pare și vouă că domnitorii se credeau cam șmecheri? :)) toți aveau nume pompoase, Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Iancu de Hunedoara bla bla de bla bla bla bla bla

.

Credeam că o să știu mereu cum e să ai 14 ani. Nici nu mai știu ce făceam la 14 ani. Era într-a 8-a, cred. Terminam a 8-a. A fost un an amalgamat, dar nu mai știu nimic clar. Nu mai simt nimic.
Și dacă e așa, peste câțiva ani o să uit și de 18. Așa că sunt doar două opțiuni: ori faci tot ce-ți trece prin cap, ori nu faci nimic. Oricum vei uita totul. Aș cam tinde spre prima...

ulala O_O

"Dar, în acel moment, ea nu-și dorea nimic altceva decât să fie la adăpostul camerei ei, cu pereții acoperiți de postere alb-negru ale formației The Cure, un birou de modă veche și un Walkman, cumpărat recent, pentru a fi singură și a asculta Depeche Mode în liniște."

Bloody Valentine, Melissa de la Cruz

Nu îmi imaginez cum, dar mă regăsesc perfect în acest paragraf. De la biroul de modă veche, la pereții cu postere The Cure și Depeche Mode în player până la necesitatea unor momente lungi de solitudine și liniște. E prima oară când mă identific perfect cu un personaj, deci trebuie notată treaba. Allegra Van Alen – Bloody Valentine [Blue Bloods], Melissa de la Cruz.

Katy Perry - I Kissed A Girl

It felt so wrong

It felt so right

Don't mean I'm in love tonight

I kissed a girl just to try it
I hope my boyfriend don't mind it

exact.

Cred că n-am auzit niciodată

un cântec mai frumos ca al pasării

cu pene moi și cioc de-un roșu strălucitor

cuibul pe care-l face pentru a-și odihni capul

doar Dumnezeu poate crea o pasăre

dar până și eu pot scrie un rahat.

Pasărea de Killington Jones

quote

“ Cum am venit eu pe lume? De ce nu m-a întrebat nimeni dacă vreau și de ce n-am fost informat despre regulile și reglementările aferente, ci am fost pur și simplu aruncat în mulțime, ca și când aș fi fost cumpărat de un negustor ambulant de ființe umane ? Cum de am ajuns implicat în această amplă întreprindere numită actualitate? ” 

Søren Kierkegaard, filosof danez, Repetiție, 1843