Am atâtea lucruri de spus despre subiectul ăsta, că nici nu știu cu ce să încep, motiv pentru care nu am scris postarea asta de acum câteva săptămâni.
Dar să luăm totul pe rând.
# În primul rând, care-i faza cu scuipatul? E atât de reconfortant să scupi la fiecare 3 pași pe stradă? Alta, și mai bună: eram în E1 (autobuzul Express 1, care numai express nu e) și pe scaunul din fața mea stătea un om. A început să scuipe pe scaunul alăturat. Da' scuipa așa, cu patos, nu oricum. O_O
# În al doilea rând, ce-i cu atâția disperați/pedofili/obsedați? Mi-am luat ieri pantaloni scurți cu ciorapi/ștampi/dress pe dedesupt și ca să nu ziceți că eram indecentă, vă spun de pe acum că în partea de sus am avut tricou negru, nedecoltat + cardigan. Pe lângă claxoane nemernice care, să zicem că sunt un must be al tuturor idioților din mașini, în autobuz s-a așezat un bărbat de vreo 35-40 ani lângă mine și s-a dezbrăcat în maiou. Inițial n-am reacționat, aveam căștile pe cap și butonam în telefon. Peste vreo câteva minute își lasă mâna în jos și începe să se dea mai aproape de mine. Mă uit la mâna lui, mă uit la el, mă dau mai încolo. Bag telefonul în geantă. Peste un minut își atinge mâna de piciorul meu. Apoi pune degetele. O_O Scot un: îhhhyuchh chiar înainte de a-mi da seama și mă ridic repede, apoi plec în spatele autobuzului și mă așez pe alt scaun. Băi frățică, nu știu ce-a fost în capul meu de nu i-am dat una cu geanta în cap.
# În al treilea rând, ce-i mamă cu toți copiatorii ăștia? Chiar atât de tare s-a degradat lumea? Mă simt de parcă aș fi trăit într-o bulă de săpun până acum, pentru că n-am fost martora atâtor măgării (aici nu mă refer numai la copiatori, de fapt, se întâmplă atâtea idioțenii și cretinități în lume încât nici nu știu încotro s-o iau pentru un dram de civilizație - cred că Geneva). Oameni buni, înțeleg că vă plac anumite chestii, dar încercați să vi le însușiți personalizându-le cu degețelul vostru, nu luate mot-a-mot, alright? Și mie îmi plac o grămadă de chestii ale altor persoane, dar mi se pare de prost gust să copiez așa, pur și simplu. Și nu e vorba de: eu nu vreau să fiu ca toți ceilalți, e pur și simplu ideea aia că nu mă simt bine știind că am luat ceva de la cineva care crease asta cu mult timp în urmă.
# În al patrulea rând, ce-i cu toți holbanții ăștia pe stradă? Până mai anul trecut nu-mi luam pantaloni scurți decât la mare (ce-o fi fost în capul meu? oare cum rezistam pe căldurile alea?) și e drept că nici fustele nu mă încântau prea mult, dar anul ăsta m-a trăznit schimbatul personalității, implicit și al garderobei și bum! toată lumea se uită la picioare (băi, și măcar de-aș fii una de 1.75, 90/60/90). Nu contează că n-ai țâțe, contează că ți se văd picioarele și lumea are ce să vadă. Nu e mișto deloc să fii urmărită de toți ochii la tot pasu', când în natura ta e de fapt plăcerea de a fii incognito în marea majoritate a timpului. Și asta doar pentru că afară sunt 30 de grade și e imposibil să mai mergi în blugi.
# În al cincilea rând, ce-i cu toate bârfele astea? Oricunde mă duc cineva încearcă să bârfească pe altcineva și mi s-a luat de ascultat povești despre cât de nu știu cum e unu' altu', despre ce face unu' altu' despre cine se culcă cu cine. Îmi ajunge viața mea, e deja destul, și așa la câte am de făcut numai de viețile altora nu-mi arde mie.
Miku