Dacă azi ar fi ieri pentru mâine, ce aș spune că aș fi putut schimba la ziua asta?
Dacă azi ar fi mâine și aș putea să vorbesc despre ieri (care e de fapt azi), aș zice că ar fi fost bine să nu-mi las lenea să mă adoarmă pentru că oricum o să-mi treacă și tot confortul somnului nu-mi va mai păsa următoarea dată când voi fi obosită.
Mi-aș zice să fac pilatesul ăla, să nu renunț, mai ales că merge. M-aș zice că ar fi fost bine să fac curat în cameră și să nu fi mâncat chipsurile alea, dar știu că nici dacă m-aș întoarce în timp, nu aș face asta.
Mi-aș zice să nu mai visez cu ochii deschiși și să las viața să se joace după bunul plac.
Băi, mă gândeam azi cât de schimbați suntem față de clasa a 9-a. Adică toți colegii mei s-au schimbat (ok, e o excepție - frățioare, băiatul ăla e identic; până și hainele sunt identice) și pe lângă faptul că ne-am tâmpit, parcă am devenit mai oameni. Într-a 9-a eram care încotro, fiecare cu ce iubea, se dezbinaseră prieteniile, trebuiau făcute altele. Iar acum că-i finalul parcă nici nu ne mai pasă. Abia dacă mai trecem pe la școală, nici de învățat nu învățăm, iar pe mine m-a apucat o nenorocită de nostalgie pe care nu mi-am dorit-o niciodată.
Și cred că și niște sentimente se întorc. fukfuk, as A. would say.
Și ca să vezi ce secretare leneșe (și se mai plâng de noi!) avem... azi am vorbit cu doamna D. despre echivalarea bacului și a spus că se interesează. S-a și întors la ora următoare cu răspunsul: ar fi mai bine să dau eu competențele, că cele de la secretariat au spus că e mai greu, că trebuie să caute un program anume, că trebuie să-mi facă mie o diplomă separat, că trebuie să caute date, că e posibil să îmi lase liber locul și să nu promovez.
Așa facem treabă, măi Vasile?!
Că le e lor greu, nu vor să-mi echivaleze bac-ul. Da' nici eu nu mă las. Fac nefăcutul și-mi echivalez bac-ul, fie ce-o fi, numai să le pun la treabă. Pai și așa nu m-am ales cu nimic de pe urma liceului ăstuia, măcar atâta lucru.
M.
Dacă azi ar fi mâine și aș putea să vorbesc despre ieri (care e de fapt azi), aș zice că ar fi fost bine să nu-mi las lenea să mă adoarmă pentru că oricum o să-mi treacă și tot confortul somnului nu-mi va mai păsa următoarea dată când voi fi obosită.
Mi-aș zice să fac pilatesul ăla, să nu renunț, mai ales că merge. M-aș zice că ar fi fost bine să fac curat în cameră și să nu fi mâncat chipsurile alea, dar știu că nici dacă m-aș întoarce în timp, nu aș face asta.
Mi-aș zice să nu mai visez cu ochii deschiși și să las viața să se joace după bunul plac.
Băi, mă gândeam azi cât de schimbați suntem față de clasa a 9-a. Adică toți colegii mei s-au schimbat (ok, e o excepție - frățioare, băiatul ăla e identic; până și hainele sunt identice) și pe lângă faptul că ne-am tâmpit, parcă am devenit mai oameni. Într-a 9-a eram care încotro, fiecare cu ce iubea, se dezbinaseră prieteniile, trebuiau făcute altele. Iar acum că-i finalul parcă nici nu ne mai pasă. Abia dacă mai trecem pe la școală, nici de învățat nu învățăm, iar pe mine m-a apucat o nenorocită de nostalgie pe care nu mi-am dorit-o niciodată.
Și cred că și niște sentimente se întorc. fukfuk, as A. would say.
Și ca să vezi ce secretare leneșe (și se mai plâng de noi!) avem... azi am vorbit cu doamna D. despre echivalarea bacului și a spus că se interesează. S-a și întors la ora următoare cu răspunsul: ar fi mai bine să dau eu competențele, că cele de la secretariat au spus că e mai greu, că trebuie să caute un program anume, că trebuie să-mi facă mie o diplomă separat, că trebuie să caute date, că e posibil să îmi lase liber locul și să nu promovez.
Așa facem treabă, măi Vasile?!
Că le e lor greu, nu vor să-mi echivaleze bac-ul. Da' nici eu nu mă las. Fac nefăcutul și-mi echivalez bac-ul, fie ce-o fi, numai să le pun la treabă. Pai și așa nu m-am ales cu nimic de pe urma liceului ăstuia, măcar atâta lucru.
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu