Cazurile în care un bărbat suferă în urma violenței în familie sunt rare și sincer, neimportante pentru mine, așa că o să vorbesc numai despre cazul femeilor.
Anul trecut, când am fost la botezul fetiței unei verișoare am aflat că nașa bebelușei avea o mare problemă în familie. Soțul ei, preot militar, o bătea cumplit. Am rămas mască atunci când am auzit că tot el fusese cel care depusese divorțul.
Femeia nu voia să se despartă de el.
Mie mi se par proaste aceste femei, cu tot respectul. Sunt proaste cât infinitul. Respectiva doamnă avea ochii vineți, urme uriașe pe mâini, vizibile de la distanță.
Și nu voia să accepte divorțul. Am auzit că în final l-a convins chiar și pe soțul ei să-l retragă. Cică totul ar fi bine acum.
Ce părere aveți voi despre asta?
Eu sunt complet împotriva acestui tip de violență. Aceste femei ajung să creadă că ele își merită bătaia, că ele sunt într-adevăr de vină și că soțul lor are tot dreptul să acționeze așa. Ei bine, NU are.
Unele idioate mai inventează scuza: păi, copilu`, ce să fac, nu pot să-l despart de tată. Ei bine, vă spun eu, copilul își va urâ tatăl în ambele situații, dar dacă va sta departe de acesta, durerea va fi mult mai mică. Atâta timp cât un copil este supus scenelor în care mama este practic distrusă de tată, el va ajunge la o traumatizare psihică puternică ce-l va urmări toată viața. Dacă însă mama va avea puțină minte, va pleca naibii din casa unui astfel de retardat și va lua și copilul după ea, pentru că îi este clar benefic.
Un alt lucru care mă deranjează în privința divorțului este nemulțumirea copiiilor. Serios, oameni buni, voi ați prefera să stați în casă cu doi părinți care să se certe constant, care să nu aibă pic de înțelegere? Asta nu e vina voastră, e a lor. E complet vina lor că nu s-au gândit înainte de a acționa. Dacă acum voi sunteți cu unul dintre cei doi părinți este pentru că așa a fost mai bine. Nu, nu ar fi fost mai bine ca tatăl să rămână lângă mamă dacă iubește pe altcineva și viceversa. Ar fi fost de o mie de ori mai rău. Gândiți-vă cum ar fi fost să știți că tatăl o înșală pe mamă. Eh, v-ar fi convenit așa?
Și poate o să spuneți că eu nu știu, că eu nu am trecut prin așa ceva. Aveți dreptate. Nu știu și nici nu am trecut prin așa ceva. Dar dacă ar fi să se întâmple, atunci ar trebui să mă obișnuiesc cu ideea. Oamenii se plictisesc. Oamenii au nevoie de schimbare. De ce să obligăm noi pe cineva să facă ceva. Aaaa, suntem rude de sânge. Și ce? Și voi la rândul vostru ați acționa așa dacă, să zicem, ați fi într-o relație și nu ați mai plăcea respectiva persoană. Punețivă în locul lor, dar gândiți la rece. Nu mai fiți victime duble, una a lor, una a propriei dureri.
Și voi aveți o viață. Modelațio pe a voastră, dacă a lor nu vă place.
Anul trecut, când am fost la botezul fetiței unei verișoare am aflat că nașa bebelușei avea o mare problemă în familie. Soțul ei, preot militar, o bătea cumplit. Am rămas mască atunci când am auzit că tot el fusese cel care depusese divorțul.
Femeia nu voia să se despartă de el.
Mie mi se par proaste aceste femei, cu tot respectul. Sunt proaste cât infinitul. Respectiva doamnă avea ochii vineți, urme uriașe pe mâini, vizibile de la distanță.
Și nu voia să accepte divorțul. Am auzit că în final l-a convins chiar și pe soțul ei să-l retragă. Cică totul ar fi bine acum.
Ce părere aveți voi despre asta?
Eu sunt complet împotriva acestui tip de violență. Aceste femei ajung să creadă că ele își merită bătaia, că ele sunt într-adevăr de vină și că soțul lor are tot dreptul să acționeze așa. Ei bine, NU are.
Unele idioate mai inventează scuza: păi, copilu`, ce să fac, nu pot să-l despart de tată. Ei bine, vă spun eu, copilul își va urâ tatăl în ambele situații, dar dacă va sta departe de acesta, durerea va fi mult mai mică. Atâta timp cât un copil este supus scenelor în care mama este practic distrusă de tată, el va ajunge la o traumatizare psihică puternică ce-l va urmări toată viața. Dacă însă mama va avea puțină minte, va pleca naibii din casa unui astfel de retardat și va lua și copilul după ea, pentru că îi este clar benefic.
Un alt lucru care mă deranjează în privința divorțului este nemulțumirea copiiilor. Serios, oameni buni, voi ați prefera să stați în casă cu doi părinți care să se certe constant, care să nu aibă pic de înțelegere? Asta nu e vina voastră, e a lor. E complet vina lor că nu s-au gândit înainte de a acționa. Dacă acum voi sunteți cu unul dintre cei doi părinți este pentru că așa a fost mai bine. Nu, nu ar fi fost mai bine ca tatăl să rămână lângă mamă dacă iubește pe altcineva și viceversa. Ar fi fost de o mie de ori mai rău. Gândiți-vă cum ar fi fost să știți că tatăl o înșală pe mamă. Eh, v-ar fi convenit așa?
Și poate o să spuneți că eu nu știu, că eu nu am trecut prin așa ceva. Aveți dreptate. Nu știu și nici nu am trecut prin așa ceva. Dar dacă ar fi să se întâmple, atunci ar trebui să mă obișnuiesc cu ideea. Oamenii se plictisesc. Oamenii au nevoie de schimbare. De ce să obligăm noi pe cineva să facă ceva. Aaaa, suntem rude de sânge. Și ce? Și voi la rândul vostru ați acționa așa dacă, să zicem, ați fi într-o relație și nu ați mai plăcea respectiva persoană. Punețivă în locul lor, dar gândiți la rece. Nu mai fiți victime duble, una a lor, una a propriei dureri.
Și voi aveți o viață. Modelațio pe a voastră, dacă a lor nu vă place.
2 comentarii:
o mare parte dintre femeile care se complac in a incasa bataie de la barbati au fost batute si de tata. asta au vazut, repeta modelul mamei, care a stat si a indurat, asta stiu sa faca, si pe deasupra, li se pare normal, pt. ca asta au vazut toata viata si au impresia ca nu merita mai mult.
Mi se pare lipsa de inteligenta. Nu poti considera asa ceva normal.
Trimiteți un comentariu