Tremur, dar nu e frigul de vină,
mi-e teamă de cerul întunecat de iarnă.
Nu sunt stele de gheață,
nu e lună pe cer,
e negru și ars, asudează constant.
Mi-e teamă de întunericul concav.
Mi-e teamă, mai ales, de mine.
Windowsul are Safe Mode,
Eu de ce nu am?
Vreau să mi se-napoiez gândurile,
Vreau să mi se-napoiez gândurile,
Să fiu precum Antoine al lui Martin Page.
În Safe Mode să fiu eu și gândirea mea înceată,
să fiu în siguranță,
departe de gânduri de plumb și marmură,
să fie totul vizibil și antemergător.
Văd iadul. E plin de zăpadă și tină.
Lumină, ia-mă spre tine cât mai poți.
Nu-i scopul meu să fiu o martiră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu