Drept să spun, mi-am pus întrebarea aceasta de multe ori:
cum ar fi viața mea fără calculator?
Zilele trecute discutam cu tatăl meu despre cât de mult a evoluat tehnologia în
ultimii douăzeci de ani, de la o funcție minimală a unui calculator, de
exemplu, la cele mai lungi, complicate și procese antagonice prezente acum.
Oare explozia aceasta exacerbată este un semn al evoluției sau al îndeptării
către finalul iminent? Că tot se spune că-i sfârșitul în decembrie...
Prin anii 2001-2002
mergeam cu sora mea la net cafe-uri, unde rămâneam cu gura căscată la
chestiuțele de pe internet sau messenger. Pe atunci habar n-aveam la ce
folosește internetul, ce-i drept, nici nu mă interesa. În prezent sunt
dependentă trup și suflet de internet și toate conexiunile lui. În scurtele
momente când mi se mai strică laptopul, trebuie să recunosc, viața mea o ia
razna. Oricât de tare aș vrea să folosesc telefonul pentru modul în care e
utilizat un laptop nu pot, deci rezultatul e că se întoarce toată ziua pe dos
și nu mai sunt în stare să fac nimic.
Acum doi ani am
stricat memoria externă a PC-ului și cred că odată cu asta mi-am șters o parte
din viață. De fapt, a fost parte din prostia mea, pentru că practic mi-a scăpat
din mână, dar acolo aveam stocate toate fotografiile, filmele, melodiile,
documentele, absolut tot ce îmi era de trebuință. A fost ca o transfigurare
într-o viață nouă și goală, ca și cum aș fi mers pe stradă și brusc cineva
mi-ar fi smuls hainele de pe mine, lăsându-mă goală în mijlocul mulțimii. Nu
mai aveam nici-un document, nici-o fotografie, practic a trebuit să o iau de la
început. Încă nu am reparat-o datorită costurilor foarte mari, dar sper că
peste câțiva ani voi reuși să fac asta, până la urmă, acolo se află toate
poveștile și poeziile scrise până în anul 2010 și mai ales, toate fotografiile
importante.
Eu cred că
internetul este cea mai importantă invenție a omenirii, de ce nu, o minune a
lumii noi. În primul rând, cu ajutorul motoarelor de căutare putem găsi tot ce
avem nevoie într-un timp extrem de scurt. Prin intermediul rețelelor de
socializare putem legătura cu oricine dorim în doar câteva secunde...
Ce s-ar face
omenirea fără asemenea avantaje?
Oamenii secolului
XXI au devenit, totuși, ceva cam comozi. E adevărat că e mult mai bine să
plătim facturile pe internet în schimbul statului la cozi uriașe [când eram
mică și mai mergeam cu tatăl meu să plătească lumina, curentul, gazele, cozile
erau ucigătoare; le-am detestat din totdeauna], dar există și părți rele, cum ar
fi dependența de aceste beneficii care se manifestă în folosirea excesivă a
calculatoarelor, în general, atacându-ne astfel ochii și corpul.
În schimb, cei
care sunt ca mine, puțin cam paraleli cu IT-ul, pot să strice toate aceste
beneficii. Câte aparate foto nu am stricat, sau chiar memoria despre care
vorbeam mai devreme. Ba chiar de curând am realizat că am făcut eu ceva care a
stricat placa video de la computerul mare și, totuși, i-am făcut ceva și
laptopului pentru că are momente în care vede negru în fața desktopului. Îmi
iau ca scuză ideea că studiez filologia și nu informatica, așa că am mai multe
(milioane) de șanse de a strica totul decât cei care se axează pe informatică.
Cu această ocazie
am găsit pe site-ul Media DOT două dintre lucrurile care mi-ar trebui mie în
acest moment: memorii cu o capacitate mare și surse, pentru că nici sursa PC-ului
nu mai e într-o stare foarte bună.
Concluzia este că
în zilele noastre o catastrofă tehnologică ne-ar ucide mai ușor și mai rapid
decât o catastrofă naturală. Imaginați-vă toată omenirea fără internet, fără
telefonie mobilă... Am fii cu toții niște cauze pierdute. Mă și văd cu un
porumbel dresat în mână, punându-i un bilețel la picior. Oare în cât timp aș
primi răspuns la mesajul meu? Sau, mai bine zis, l-aș primi măcar?
Prima fotografie este preluata de pe site-ul mediadot.ro iar cea de-a doua de pe site-ul festivalzoo.com
Articolul este scris in cadrul competitiei SuperBlog2012.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu