Etapa 22. Cartea in habitatul natural

Când noaptea se zbate în lanțuri

Și-n casă e cald și plăcut,

Citesc cu gândul departe,

O carte de lut.

Unii au plăcerea de a citi în natură, în tren, poate chiar pe budă, cert este că eu citesc de cele mai multe ori în pat. Prefer să stau în patul meu, cu niște chipsuri lângă, sau, în fine, orice fel de mâncare uscată, iar atmosfera să fie calmă, liniștită. Nu îmi place să citesc cu muzică în surdină, nici măcar clasică. Nu-mi place să citesc ziua, motiv pentru care vara îmi petrec multe nopți citind, în detrimentul somnului. Îmi place să citesc în umbra unei lumini calde, difuze, gălbui, în niciun caz lumină albă, fluorescentă. Lumina lumânărilor e de multe ori potrivită...

Iarna e cel mai bine, pentru că mă pot înveli într-o pătură călduroasă și pot trece departe de lumea terestră. Transcendența către cosmosul cărții e cea mai plăcută. E ca și cum ai putea să te  ori de câte ori vrei într-o altă lume și să ai câte vieți, câte puteri și câte lucruri dorești și, mai ales, să aflii câte lucruri noi poți. De aceea sunt fană a seriei Ghidul Xenofobului, preferata mea fiind Ghidul Xenofobului - japonezii. Asta și pasiunea mea pentru japonezi...

Acest articol este scris in cadrul concursului SuperBlog2012.