Etapa 13. NH Hoteles: Wake Up To A Better World

Nu știu cum de am câștigat acest voucher de călătorie tocmai către Paris, dar cert este că l-am luat în  serios mi-am făcut bagajul, apoi dusă am fost. Una dintre micile mele plăceri vinovate este calătoria. Aș călători către orice țară din lume, dacă mi s-ar da ocazia. Aș vrea să văd cu ochii mei totul, să știu că pot atinge Colosseumul așa cum și Caesar l-a posedat odinioară, aș vrea să văd opera din Sydney, să zbor către Tokyo, să mă primb în Seoul, să admir Epire State Building si Statuia Libertății, dar, mai ales, vreau să vizitez Parisul.

Iată că astăzi dorința îmi este îndeplinită. Printr-o întoarcere a roatei pătrate a vieții mele, s-a întors cumva și norocul, și trebuie să fie tare chior, dacă s-a izbit tocmai de mine. Și uite-mă așa în avionul care mă duce spre Paris.

Să ne trezim într-o lume mai bună, “Wake up to a better world”, este mottoul lanțului hotelier NH Hotels, al treilea din Europa pe segmentul business, dar, cel mai important, este o companie hotelieră căreia îi pasă de mediul înconjurător, motiv pentru care am ales să stau în hotelul Lotti din Paris.

Imediat ce am ajuns la hotel am remarcat dispoziția bună a personalului și un tânăr majordom care m-a condus în cameră avea un zâmbet atât de molipsitor încât m-am trezit și eu zâmbindu-i tâmp. Imediat ce am intrat în cameră am rămas cu gura căscată văzând patul matrimonial uriaș în care ar fi dormit de voie trei persoane. Și era tot al meu!

Am râs malefic în mintea mea, gândindu-mă cât de perfect urma să fie weekendul.

Deasupra patului, o pictură umplea decorul ca o adiere de vară. Mi-au dat lacrimile de fericire. Mi-am zis: “Astăzi sunt Madonna și Adele și Britney Spears și Scarlett Johanason și sunt aici, în cel mai divin loc, în Paris, și totul este în acest moment pentru mine.” Așa ca am început să valsez de fericire prin cameră, până ce am ajuns la fereastră și am căscat gura și mai tare, văzând priveliștea.

Ceva mai târziu am coborât la barul hotelului, denumit parcă după un gând dumnezeiesc “La Dolce Vita” (într-adevăr, în locuri ca astea, viața e dulce, dulce, mai dulce ca mierea), unde am savurat un cocktail în timp ce răsfoiam o broșură cu importantele atracții turistice și adresele lor.

Noaptea a trecut mult prea repede pentru mine, căci patul uriaș m-a lăsat să mă întind și să savurez cu adevărat somnul. M-am trezit zâmbind, căci urma o zi plină. Am luat astfel la rând Arcul de Triumf, Catedrala Notre Dame și Turnul Eiffel, iar la sfârșitul zilei, epuizată, m-am întors înapoi în patul meu mult-iubit și am adormit cu gândul la toate minunățiile care mi se așternuseră în fața ochilor.

Duminică m-am trezit târziu și după micul dejun am aflat despre întâlnirea-eco ce începea într-o jumatate de oră. Am aflat despre faptul că hotelul folosește surse de iluminare ecologice, fapt care m-a bucurat, având în vedere totala nepăsare ce domnește la nivel mondial în legătură cu mediul înconjurător, apoi despre mentalitatea ‘nu se poate’ cu ‘sigur că pot’, care m-a făcut să mă gândesc la o posibilă împlinire a dorinței mele de a călătorii și despre reducerea utilizării energiilor convenționale, fapt care mi-a dat energie și speranță că într-o zi mă voi întoarce din nou în acest loc minunat.

Și iată-mă din nou în avion, plină de amintiri frumoase și de povești pentru cunoscuți.

Acest articol este scris in cadrul concursului SuperBlog2012.