Vântul murmură
afară un cântec uitat,
Se clatină,
dansează, se pune la-nchegat,
Și cu aducerea aminte
a lui,
Cânt și eu, dansez
și eu, cu gândul meu de lut,
La fel ca el
Un dans aievea
amețit,
amorțit,
trosnindu-mi mintea
alături de mugetul lui,
clătindu-mi mintea
cu suflul lui,
dormind sau zăcând,
zăcând și murind,
în lumina lui
murdară,
între aripile lui
negricioase,
și privesc lumea de
sus, trupul meu e acolo?
Mintea îmi e
încețoșată,
iar vântul zboară
mai departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu