"M-am hotărât să devin prost" de Martin Page

M-AM HOTĂRÂT SĂ DEVIN PROST – MARTIN PAGE

Carte apărută la editura Humanitas în colecția Cartea de pe noptieră, anul 2004

  

„Lui Antoine i se păruse dintotdeauna că are vârsta clinilor. Când avea şapte ani, se simţea obosit ca un om de patruzeci şi nouă; la unsprezece, avea deziluziile unui bătrîn de şaptezeci şi şapte. Acum, la douăzeci şi cinci de ani, sperând într-o viaţă ceva mai blânda, Antoine a luat hotărârea să aştearnă peste creierul lui giulgiul prostiei.”

Așa începe volumul de față. M-am hotărât să citesc această carte deoarece mi-a plăcut titlul și m-am gândit că nu strică o lectură care să mă mai scoată din depresie și cotidian.

După o descriere în mare a vieții anterioare a lui Antoine, naratorul relatează viața acestuia începând cu momentul în care acesta se decide să devină prost și până când toată prostia lui îl aduce înapoi la omul inteligent, de data aceasta cu o femeie alături.

Modul în care este scrisă cartea este genial. Trebuie să vedeți cum Antoine este chiar disperat să devină prost, speriat de inteligența sa care îl aduce în pragul nebuniei: vrea să se sinucidă, chiar merge la un curs în temă.

Devenind prost, are brusc succes. Se angajează ca broker, dă lovitura, câștigă un cec cu șase zerouri, apoi începe să cheltuie banii, cum altfel, decât ca un prost? Face achiziții care mai de care mai nefolositoare: mâncare pe care nu o termină niciodată, un Porche pe care nu-l va conduce niciodată deoarece nu are carnet, picturi, mobilă, toate luate la prețuri exagerate.

Cert este că în final se plictisește de a fi prost. Nu este fericit, dar nici nefericit. Doar că îi lipsește ceva.

Într-o zi, vechii lui prieteni îl răpesc, purtând măști cu fața lui Albert Einstein: „Dintr-o pungă de plastic Champion, un Albert Einstein a scos vreo zece capete și râcâitoare de pui. Le-a așezat în cerc în jurul scaunului, iar lui Antoine i-au legat de gât un cap de cocoș cu pene frumoase. Un alt Albert Einstein a luat o sticlă plină de sânge și l-a mânjit pe față. [...] În timp ce aparatul difuza diapozitive cu mari spirite ale omenirii, cu opere de artă, invenții și descoperiri, cei patru Einsteini citeau, precum niște incantații, texte menite, conform unei alopatii străine, să combată letargia.”

Toată această tevatură doar pentru a-l aduce pe vechiul lor prieten inteligent inapoi. La final, ceva cam supărat, el îi anunță că deja se hotărâse.

Finalul cărții îl descrie pe Antoine stând în parc, când o femeie cam ciudată, dar inteligentă, îl abordează. Într-un joc intrigant, aceasta îl trage în mijlocul străzii, și cu câteva secunde înainte de a fi loviți de o mașină, tot ea îl aduce înapoi pe trotuar: „Ți-am salvat viața, spuse Clemence. Sunt eroina ta! [...] Asta înseamnă că suntem legați pe viață. De acum încolo răspundem unul de celălalt. Ca la chinezi.”

Concluzia este că mi-a plăcut cartea, și deși este foarte mică, a fost numai bună. Mi-a ridicat moralul și mi-a dat speranță. Mulțumesc, Martin Page!

Puteti downloada cartea in pdf de AICI.

Love, Miku.