Bucată cu bucată,
Și iată omul!
Ca om, îmi doresc întotdeauna ce-i mai bun pentru mine. Ca adolescentă, trebuie să-mi doresc tot ce-i mai bun pentru mine. De aceea, de la un timp am început să cern viața, persoanele, evenimentele și tot ceea ce mi se desfășoară în fața ochilor. E important ca un om să aibă o poziție clară în societate, în relațiile sale cu ceilalți, pentru că descoperindu-i pe ceilalți, un om se descoperă pe sine.
Cu un an în
urmă domnea o pace deziluzorie în viața mea. Nu știam ce vreau, sau dacă voiam
ceva, atunci acel lucru îmi era ori greu de atins, ori nefolositor. Așa sunt
adolescenții, nu-i așa? Toată lumea ne spune ce să facem, dar nimeni nu ne dă
exemple concrete. Ce putem noi face într-o lume care se schimbă de la ceas la
ceas? Cum putem noi să ne modelăm în funcție de o viteză a informației
incontrolabilă?
Mai există
valențe, puteri noi, sau vechi, modele pentru mintea noastră moale?
Eu vreau să
compar oamenii cu mașinile, de ce nu? O mașină este făcută într-un anument
moment al secolului, cu o anumită capacitate. Fiecare tip de mașină în parte se
adresează unui anumit tip de public, atunci când iese pe piață. Nu suntem noi,
oamenii, la fel? Nu există atât oameni care doresc să înalțe lumea, dar și
oameni care doresc doar să trăiască liniștiți în mediocritatea lor?
Am fost
surprinsă de prima probă a concursului, mai exact, de autorul acesteia – Toyota
și de tema propusă. Așa cum am spus mai sus, vreau să fac o paralelă între
oameni și mașini. Calitatea interiorului mașinii Toyota Avensis, după cum se
menționează, este notabil din perspectiva detaliilor meticuloase și a calității
materialelor și finisajelor.
Am căutat, ca adolescentă, un model în viață, un
model care să aducă ideea că visele pot fi îndeplinite. Și am găsit acest model
în profesorul și directorul școlii ESimone din Craiova. Un om de o
meticulozitate excepțională, un om care a lucrat întreaga viață pentru a-și găsi
menirea. Când, în final a realizat că pentru el profesoratul este ceea ce i se
potrivește, și-a înființat propria școală de limbi străine. Călătorind în
Japonia în fiecare an, acesta a deprins limba, apoi, pe baza cunoștințelor
profesionale dar și a propriei dorințe de acumulare, a reușit să își ducă
școala pe culmi înalte. Pe de altă parte, specializarea lui principală, ca și
profesor universitar fiind engleza, într-un singur an el a încheiat contracte
de pregătire și examinare pentru școala sa cu Cambridge și LCCI, iar în
perioada imediat următoare urmează să încheie contractul cu Universitatea
Michigan.
Un om
simplu, un om care a muncit de la început și care nu s-a lăsat influențat de
gurile rele.
Sunt sigură
că nici Toyota Avensis nu ar arăta atât de strălucitoare dacă ar fi dezmembrată
bucățică cu bucățică. Dar privind produsul final, ideea de la care producătorul
a plecat, nu-i putem nega calitatea și eleganța. Toyota Avensis este asemena
profesorului meu, asemeni omului care mi-a dat curajul să sper, să știu că dacă
muncești și visezi, toată această greutate se va transforma într-o pură plăcere
la final, când rezultatul va putea fi văzut complet și cu adevărat.
Remarcabilă
este munca din plăcere, munca însoțită de visele finalului grandios, și toate
aceste greutăți sunt șterse ca prin minune de ceea ce ne este dat să vedem la
final.
Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog2012.
4 comentarii:
Haha, ce le mai dă prin cap ăstora de la competiţii ^^.
E chiar o chestiune inedită :-?.
Apropo, hamsterul ăla se tot uită la mine cu nişte ochi angelici şi dulci, Doamne, parcă l-aş lua acasă :))).
Nu-i asa?:)) Imi vine sa-mi infig mainile in ecran si sa-l smulg si sa-l pupacesc:))
Dar pentru ca nu pot, ma duc la hamsterul meu si-l pupacesc:))
Cat despre concurs, imi place mult:D E ca o leapsa la nivel inalt:))
m.
Hmm, mi-ar plăcea şi mie un hamster. Cred. Câţiva prieteni au şi mi-au zis că nu e extraordinar de greu de întreţinut. Am primit săptămânile trecute o broscuţă ţestoasă care nu e foarte activă şi nici interactivă, dar e simpatică. Dacă ar fi după mine i-aş da drumul în baltă de unde a venit, dar e cadou, nu pot :)).
Şi unde mai pun şi hamster, că eu de-abia am grijă de aia/ăla mic/ă şi zică-se că o să mai primesc şi un căţel luna asta. Nu aveam după cine să curăţ, gen... :)).
Neah, hamsterii sunt un fleac:))
Eu ii fac curat o data pe saptamana. As face-o si mai rar, dar uneori face atatia rahatei ca are un aspect urat:)) In plus, dupa o saptamana talajul se uzeaza si capata un miros...de hamster:))
Ii dau sa manance la 2 zile :)), stiu suna ciudat, dar ii pun graunte la vreo 2 zile, cam un pumn:)), apa i-o schimb zilnic, ca ma gandesc ca nici mie nu mi-ar placea sa beau apa statuta.
In rest...trebuie doar sa te joci cu micutul hamster si o sa fi fericit.:D A mea s-a obisnuit atat de tare cu mine ca acum, cand o mai las libera prin camera, vine si se urca pe mine:))
Eu am avut 3 hamsteri si cred ca o sa continui sa-mi iau cate unul la vreo 2-3 ani. Imi plac mult, tocmai pentru ca nu fac mizerie mare si sunt usor de intretinut.
:D
Cu cateii e alta treaba. N-as avea rabdarea necesara sa ma trezesc dimineata devreme, mai ales in timpul scolii, mai ales iarna, si sa ies cu don' catel afara:))
Dar ii ador, mai ales Bishonii, Husky si Chow Chow. Daca ar avea cineva grija de el in locul meu...:))
Eh, hai ca m-am intins cam mult:))
m.
Trimiteți un comentariu