Etapa 4. Prima carte citita de la Nemira

Cărți, și manuscrise,

Toate ademenite-n vise.

S-a întamplat acum trei ani, atunci aveam cincisprezece ani. A fost un fel de...trecere a mea dintr-o parte în alta a baricadei. Eram în Kaufland, și tocmai cumpărasem o grămadă de produse de-ale casei. Tatăl meu stătea la casă iar eu la fel. Plictisindu-mă, am mers la o librărie din interiorul hypermarketului și m-am uitat peste cărtile și revistele de acolo.

   Cartea pe care am văzut-o și pe care am pus mâna a fost „Comedia rataților”, de Tonino Benaquista. Eram ceva mai mică atunci și abia începusem să-mi creez o bibliotecă proprie, cu toate că obișnuiam să citesc o mulțime de cărți cu mult timp înainte de asta. În acel moment voiam pur și simplu biblioteca mea.
   Mi-a plăcut mult de tot coperta cărții „Comedia rataților”, și da, recunosc, sunt o superficială când vine vorba de cărți. Mă încred mai tare în „look-ul” cărții decât în descrierea ei. Totuși, am citit și descrierea (al doilea lucru pe care-l fac de fiecare dată când intru într-o librărie) și am văzut că era un roman polițist.
   „Perfect!” mi-am zis. Ador romanele polițiste. Nu am mai stat pe gânduri și am cumpărat cartea.
   Este prima carte pe care am cumpărat-o din banii mei, prima carte pe care încă o venerez, de aceea biblioteca mea are un anume aranjament, iar această carte este pusă mereu în față. (foto)
   Să vă spun un lucru cumva amuzant, cumva idiot: mult timp nu am știut că pe copertă sunt reprezentate două sticle de vin. M-am chinuit, m-am chinuit și m-am tot chinuit să îmi dau seama ce reprezintă acele linii și abia anul acesta, când rearanjam cărțile, am luat cartea într-un anumit fel și m-a străfulgerat o idee...Încă mai râd când mă gândesc cât de amețită am putut să fiu.
   După cum spuneam, am ajuns acasă și am citit cartea într-o singură seară. Mi-a plăcut, mi-a plăcut mult de tot. Apoi am intrat pe situl Nemira. Ce am descoperit acolo? O super-ofertă! Tocmai se înființase blogul nemirabooks.ro, la fel și oferta valabilă și astăzi, și anume „scrie o recenzie a unei cărți și vei pimi o reducere de 50% pentru 3 cărți” m-a încântat.
   Așa că am scris recenzia, prima mea recenzie! Și am trimis-o editurii. Nu vă imaginați ce emoții am avut când am primit răspuns că recenzia mi-a fost publicată. Tremuram toată și am început să-mi sun toată familia și mulți dintre prieteni. Apoi am comandat „Gossip Girl” de Cecily Von Ziegesar, „Pretty Man” de Ariel Ricaud și „Fetele rele obțin tot ce vor, fetele bune nu pierd nimic” de te Erhard.
   Am să postez mai jos o parte a recenziei publicate pe nemirabooks.ro:
   «Antonio Polsinelli, personajul principal al romanului își dă seama că Dario, un prieten din copilarie, care a murit de curând, îi tot bântuie liniștea, și astfel se decide să afle care a fost cauza morții acestuia. El face o descoperire uimitoare și anume că Sant’Angelo, sfântul care în urmă cu câteva sute de ani era considerat protectorul viilor, dar care între timp fusese lăsat deoparte, face minuni. De altfel, pe întreg parcursul romanului Antonio face multe descoperiri, printre care cea mai importantă, care într-un final îl scapă de la închisoare sau, și mai rău, de la moarte: “Vaticanul e mai tare decât mafia”.
   “In cap mi s-a aprins un beculeț. Pivnițele Vaticanului, comorile Vaticanului și tot ce se povestește despre ele. Am început să tremur, fără să știu dacă asta era din cauza frigului. Am reușit să țin în frâu o avalanșă de curiozitate care  m-ar fi facut să pun două mii de întrebări, unele mai nedelicate deâat altele.”
   De asemenea Antonio își găsește o iubită pe meleagurile la care renunta intr-un final: “N-a vrut s-o dezbrac și s-a strecurat prima în pat. Mi-a plăcut penumbra care a șters toată rusticitatea decorului. Am așteptat ca trupul femeii să părăseasca veșmintele demodate. […]”
   Într-un final pot spune că aceasta este una dintre puținele cărți care mi-au atras atenția prin simplitate, dar în același timp prin complexitatea acțiunii bine definite. O recomand tuturor citiorilor doritori de acțiune și suspans continuu.
   De asemenea, trebuie să recunosc un lucru care mi-a schimbat viața într-un anumit fel: cu doar câteva zile în urmă, dacă aș fi primit un bilet dus-întors cu tot ce trebuie, pentru Italia, aș fi renunțat, dar acum, cu prima ocazie voi vizita această țară plină de frumuseți.»
   Concluzia este că aceasta este cartea mea de suflet, ca prima iubire. Nu o poți uita, chiar dacă a fost în urmă cu mult timp.
   De atunci biblioteca mea s-a înmulțit, iar acum numără peste 150 de exemplare. (foto)

Acest articol este scris pentru concursul SuperBlog2012.
Citatele sunt extrase din cartea mentionata mai sus.