– s-a încheiat basmul?

Nu stiu voi, dar eu toata viata mea am avut impresia ca traiesc intr-o lume paralela, intr-un fel de lume de basm. Eu am avut senzatia ca traiesc pentru ceva, ca nu asta e viata, ca asta-i un fel de backstage, o lume premergatoare alteia, iar aici trebuie sa inveti tot ce e bun si rau pentru a putea trai fericit pentru totdeauna. Ati fost vreodata convinsi de ceva pe deplin? Fara niciun dubiu, sa credeti ceva de parca ar fi fost din sufletul vostru, parte din voi 100%? Ei bine, asa a fost trairea mea.
Numai ca basmul a inceput sa se fisureze, sa crape cumva din ce in ce mai zgomotos. Voi stiti ca eu sunt, probabil, singura persoana care s-a bucurat in legatura cu nevindecarea totala a cancerului? De ce? M-am gandit numai la mine! Voiam sa scriu o poveste si...m-am gandit numai la mine.
Weekendul acesta a fost lung. A fost diferit, a fost bun, a fost frumos. Pentru prima oara in ultimii doi ani de zile am iesit pe bune din oras, undeva unde nu mai fusesem niciodata. In fapt, am fost in orasul Ocnele Mari.
Doar ca, spre deosebire de dorintele celorlalti, eu mi-as fi dorit sa stau undeva pe un deal si sa respir. Si atat.

As fi vrut sa raman ceva mai mult pe dealurile acelea.
Neaparat trebuie sa mai ajung, cat de curand...

Bazinul cu apa sarata e suuuper!
Pielea mea arata de parca ar fi fost congelata, dar eram atat de plina de sare...

...si sa respir cerul...