miercuri, 4 iulie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Blog Archive
-
►
2011
(289)
- februarie (4)
- martie (5)
- aprilie (8)
- mai (11)
- iunie (13)
- iulie (19)
- august (24)
- septembrie (46)
- octombrie (71)
- noiembrie (37)
- decembrie (51)
-
▼
2012
(636)
- ianuarie (58)
- februarie (33)
- martie (52)
- aprilie (30)
- mai (83)
- iunie (58)
- iulie (54)
- august (70)
- septembrie (46)
- octombrie (53)
- noiembrie (53)
- decembrie (46)
-
►
2013
(667)
- ianuarie (60)
- februarie (55)
- martie (48)
- aprilie (45)
- mai (52)
- iunie (74)
- iulie (54)
- august (42)
- septembrie (36)
- octombrie (63)
- noiembrie (70)
- decembrie (68)
-
►
2014
(579)
- ianuarie (78)
- februarie (46)
- martie (55)
- aprilie (45)
- mai (62)
- iunie (38)
- iulie (46)
- august (52)
- septembrie (44)
- octombrie (36)
- noiembrie (25)
- decembrie (52)
-
►
2015
(206)
- ianuarie (65)
- februarie (49)
- martie (27)
- aprilie (17)
- mai (12)
- iunie (11)
- iulie (7)
- august (7)
- septembrie (2)
- octombrie (2)
- noiembrie (6)
- decembrie (1)
2 comentarii:
Aveau un farmec aparte înainte. Şi melodiile parcă erau altfel. Bill părea aşa inocent, iar Tom...eh, a rămas acelaşi "Bad boy". Nah...s-au maturizat. :-< Sincer, chiar mi-e dor de vechii "Tokio Hotel". Îmi aduc aminte că stăteam ore întregi uitându-mă la filmuleţe cu ei. :]]
Cred ca inca mai exsita farmecul...Cu toate ca Bill s-a transformat, vocea lui si, in fine, melodiile sunt...parca inca dau fior.
Cert e ca a insemnat ceva si ca inca se mentine. Si nu cred ca se va duce vreodata.
E ca...:-? un cadou de Craciun. Nu mai vine dar amintirea ramane...
Si n-am mai auzit de ei de atata timp:(
m.
Trimiteți un comentariu