P1. În clasă cu Miss Perfecțiune

Așteptam să intru în lift. De fapt, eu am ajuns după ea, dar era așa o coadă mare (probabil vreo cinci persoane!) încât nici măcar nu am observat-o. Plus că înălțimea mea nu e pe drept cuvânt cea mai integră din toate timpurile. În orice caz, eu îmi dădeam tacticos jos căștile și aranjam cablul lung de vreo doi metrii, când m-am izbit de înălțimea ei. Probabil nu are mai mult de 1.75, cert e că pe lângă mine e mare și că trebuie să o privesc, cumva, de jos.

Nu am băgat-o în seamă. Adică mi-am ferit privirea. Bănuiam [bineînțeles!] că va fi în același curs cu mine, că doar venise la aceeași oră și proful e numai unul, dar speram să se întâmple o minune și ea să dispară. Sau cel puțin să fie într-o altă clasă.

În orice caz, pe lângă cei câțiva oameni de afaceri ce așteptau în fața mea să ia liftul, mai era și o femeie de serviciu. O mai văzusem, cumva i-am zâmbit și ea mi-a zâmbit înapoi. Când urci într-o clădire unde sunt numai birouri gen NYC, parcă speri ca măcar femeia de serviciu să-ți fie de ajutor într-o nevoie, nu ai nicio așteptare din partea celorlalți – cei cu costume de cel puțin zece milioane bucata, cu cravatele lor bine aranjate (probabil de secretare îmbrăcate la fel de...expensive), sau, în cazul femeilor, cu ținutele lor office aranjate perfect, în culori ușoare, din materiale fine, de calitatea cea mai înaltă.

Oricum, liftul din dreapta (sunt doar două) a ajuns într-un final jos (după ce s-a plimbat între câteva etaje, cam zece minute) și femeia de serviciu ne-a făcut semn să urcăm. Într-o învălmășeală de cuvinte, cei trei gentlemani au spus "nu, urcați dumneavoastră" dar ea a spus "e în regulă, eu am timp". Bine spus. De fapt, nici ea nu are un timp nelimitat, cert este că are mai mult timp ca noi.

Pentru că mă grăbeam (eu sunt tare punctuală) și pentru că mai erau vreo două minute până la zece fix, eu am năvălit în lift.

Miss Perfecțiune a venit și ea, cu un mers agale (mă mir că nu s-au închis ușile, să o prindă acolo!) și s-a postta în mijlocul liftului. I-am lăsat libertatea de apăsare a butonului (părea că vrea să apese ea) așa că am așteptat cuminte în colțul meu și, alături de cei trei gentlemani am urcat câteva etaje (după ce au apăsat și ei pe butoane, fiecare pe unde avea treabă). În orice caz, liftul a oprit pe rând la etajele doi și patru. Între patru și cinci, unde trebuia să coboare ultimul gentleman, eu și MP (Mis Perfecțiune) ne-am privit câteva secunde (s-a uitat la mine de sus, pe cuvânt)

Era o atomostefă încărcată (tunete, fulegere, electrozi, chestii). Gentlemanul nr. 3, un băbat în jur de patruzeci de ani, ne-a întrebat dacă mergem la cursurile de sus (școala e la ultimul etaj, 6. sau penultimul, nu știu sigur). MP i-a spus că da, eu doar am dat din cap (sunt timidă, ce sa fac...). Apoi ne-a întrebat dacă se plătește (nenică, tu te uiți la clădirea aia? nu cred că s-ar face nimic gratis acolo, ever!) iar eu am spus da, după un moment de gândire. Cert e că ea a spus nu, în exact același timp cu mine.

Am rămas puțin cam...foarte perplexă. Nu?! A fost cumva o minciună sfruntată sau MP chiar nu plătește. Poate e fiica amantei lui. Impropriu spus amantă, pentru că profu' nu e căsătorit. Adică nu mai e, dar a fost (cu o japoneză, dar astea sunt detalii personale...).

După ce am coborât din lift, am lăsat-o pe MP să o ia înainte și să deschidă ușa. B. (proful) ne-a salutat și ne-a făcut semn să intrăm într-o sală. Nu vă imaginați săli de clasă. Astea nu sunt săli de clasă. Arata ca niște super mișto săli de ședință ale directorilor de bancă.

În orice caz, Miss Perfecțiune s-a așezat în capul mesei și cursul a început...

Cert e că, pe lângă MP și alte personaje interesante, cursul chiar îmi place. E diferit față de restul anului, când se merge strict pe o materie anume. E genial. Plus că proful e genial. Are accent britanic și o experiență vastă, mai ales ca practică. Și lucrează cu cei de la Cambridge. Pe bune, e genial. Adică cei de la Cambridge vin în școala lui pentru a susține examene Cambridge. În Craiova. România.

Magnific.

Enjoy my life,

'miku