Am început prin a citi cartea acum câteva săptămâni bune însă în aproape fiecare zi m-am apucat să citesc o altă carte cum ar fi Cercul secret sau Jocurile foamei și niște poezii pentru școală. [nu-mi plac poeziile pentru școală; excepție: Bacovia]Joi am reluat-o. Iar vineri seara am terminat-o.
În primul rând, cartea aceasta nu este o carte pe care să o citești pentru că nu ai ce face, ci pentru că vrei, de asta am și amânat atât citirea ei. Asta pentru că nu e o carte care tratează un subiect și atât, e o carte pe care trebuie să o citești cu atenție datorită multitudinii de sentimente pe care le adună și le împrăștie în inima unui cititor. Dintre cărțile literaturii japoneze pe care le-am citit până acum am înțeles că japonezii nu se sfiesc să vorbească despre orice, însă o fac într-o manieră proprie care nouă, celor din afară, ni se pare ascunsă. Mai mult de atât, toate cărțile scrise de japonezi pe care le-am citit până acum contemplă viața.
"Pădurea norvegiană" este o povestire complexă a unui tânăr student care își împarte viața între cursuri și mici aventuri, între citirea clasicilor și învățatul pentru examene, care cade în plasa iubirii după ce prietenul său cel mai bun, de altfel și singurul prieten adevărat, Kizuki, moare într-un accident rutier. Toru Watanabe se îndrăgostește de Naoko, iubita prietenului său mort, dar aceasta pleacă în mod misterios din facultate și ceva mai târziu, când îl înștiințează pe Watanabe că e într-un fel de cămin de auto-tratare a bolilor mentale, viața acestuia începe să se schimbe. Vizitând-o, petrecând câteva zile alături de ea și realizând că o iubește, încearcă să înțeleagă ce se petrece de fapt cu viața lui.
În fapt, este doar un singuratic...
Trebuie să recunosc faptul că mă regăsesc un dram în prietena lui senilă, Naoko. Am eu momentele mele, nu de nebunie, dar de o dorință arzătoare de singurătate...
Mi-a plăcut mult această poveste, am stat câteva ore bune să citesc această carte și a meritat.
Darul specific de a descrie lumea într-o continuă existență a împăcării sau nu cu destinul a japonezilor este măgulitoare. Iar Haruki Murakami este într-adevăr un scriitor desăvârșit. Anul trecut am citit "La sud de graniță, la vest de soare" care este scrisă într-o manieră asemănătoare.Cartea poate fi cumpărată de aici la numai 16,95 lei!
Romanul Padurea norvegiana, care-si imprumuta titlul de la un hit al formatiei Beatles, Norwegian Wood, are ca fond atmosfera social-politica agitata a anilor ’60. Naratiunea opune acestui laitmotiv dur momente de o intimitate emotionala rascolitoare. Povestea lui Toru Watanabe urmareste firul implicatiilor psihologice nascute din dragostea imposibila pentru iubita priete-nului mort. Totul se petrece pe fundalul unor episoade marcate la tot pasul de scene erotice in camere sordi-de de camin studentesc, de afise si discuri cu Jim Morrison, Miles Davis sau Bach, de lecturi din clasicii literaturii universale.
An aparitie: 2011
Autor: Haruki Murakami
Editura: POLIROM
Nr. pagini: 360
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu