Ca nu ziceti ca-s putin cam tampita, trebuie sa recunosc de la inceput ca da, vorbesc despre mine ca despre doua persoane diferite. Miku e japoneza din mine si tot ceea ce inseamna optimism sau viata, Elena e umbra lui Miku, corpul care duce viata si care...Elena e un fel de parte pesimista. Dar impreuna se descurca destul de bine...
Dar exista momente cand ele vor sa o ia pe cai diferite. Miku devine mult prea enervanta pentru Elena, pentru Miku viseaza prea mult si-si face prea multe sperante. Elena e cea cu capul facut cat o banita de atata scoala, de atatea probleme, de atatea diferente de mentalitate.
Miku e ceea ce Elena ar vrea sa fie, dar nu poate fi pentru ca realitatea e mult prea indiferenta. Cum Miku traieste doar virtual, Elena o uita din cand in cand. Dar Miku ii da cate-o palma mentala cand se intalnesc...si-i baga mintile in cap. Dar nici Elena nu se lasa mai prejos, se preface ca n-o vede si n-o aude si face ceea ce trebuie sa faca, transformandu-se astfel intr-un robot al societatii, intr-un robot fara vise dar cu un exces de griji, in fiecare secunda gandindu-se: oare ce am de facut maine? Oare ce va trebui sa fac peste 5 ani daca acum nu ma pregatesc pentru atunci? Oare ce facultate sa urmez pentru a-mi fi bine?
Miku ii spune sa traiasca clipa, dar Elena nu face altceva decat sa se lase influentata de o societate mizera. Miku e suparata pe Elena si nu are de gand sa o bage in seama prea curand; acum Elena e pesimista si isi spune ca nu are rost sa traiasca azi daca nu stie ce va face maine. Nu, Elena nu vrea sa-si puna streangul de gat, vrea doar sa aiba o pauza; vacanta nu i-a priit si nici inceputul anulul 2012; si colac peste pupaza, profesorii la scoala deja au inceput sa-i dea lectii si sa asculte...
Miku e destul de indiferenta, ar vrea sa cante la chitara dar Elena e prea obosita. Elena se gandeste iarasi la ce facultate sa dea, Miku devine insistenta si mai mai ca pune mana pe chitara. Elena se enerveaza pe societate si pe sistem, desi nu e chiar asa tare vina societatii si isi doreste sa se fi nascut in Japonia. Miku e fericita ca Elena se gandeste la Japonia. Dar asta nu tine mult, pentru ca Elena se duce sa ia vreo doua pastile ca dupa o zi lunga si Miku se ascunde intr-un coltisor pana la urmatoarea intalnire a gazdei ei cu imaginatia...
Miku nu o intelege pe Elena, ofteaza si fredonand o melodie zboara cu gandul spre tara ei, Japonia...
Semnat,
o persoana suparata
Dar exista momente cand ele vor sa o ia pe cai diferite. Miku devine mult prea enervanta pentru Elena, pentru Miku viseaza prea mult si-si face prea multe sperante. Elena e cea cu capul facut cat o banita de atata scoala, de atatea probleme, de atatea diferente de mentalitate.
Miku e ceea ce Elena ar vrea sa fie, dar nu poate fi pentru ca realitatea e mult prea indiferenta. Cum Miku traieste doar virtual, Elena o uita din cand in cand. Dar Miku ii da cate-o palma mentala cand se intalnesc...si-i baga mintile in cap. Dar nici Elena nu se lasa mai prejos, se preface ca n-o vede si n-o aude si face ceea ce trebuie sa faca, transformandu-se astfel intr-un robot al societatii, intr-un robot fara vise dar cu un exces de griji, in fiecare secunda gandindu-se: oare ce am de facut maine? Oare ce va trebui sa fac peste 5 ani daca acum nu ma pregatesc pentru atunci? Oare ce facultate sa urmez pentru a-mi fi bine?
Miku ii spune sa traiasca clipa, dar Elena nu face altceva decat sa se lase influentata de o societate mizera. Miku e suparata pe Elena si nu are de gand sa o bage in seama prea curand; acum Elena e pesimista si isi spune ca nu are rost sa traiasca azi daca nu stie ce va face maine. Nu, Elena nu vrea sa-si puna streangul de gat, vrea doar sa aiba o pauza; vacanta nu i-a priit si nici inceputul anulul 2012; si colac peste pupaza, profesorii la scoala deja au inceput sa-i dea lectii si sa asculte...
Miku e destul de indiferenta, ar vrea sa cante la chitara dar Elena e prea obosita. Elena se gandeste iarasi la ce facultate sa dea, Miku devine insistenta si mai mai ca pune mana pe chitara. Elena se enerveaza pe societate si pe sistem, desi nu e chiar asa tare vina societatii si isi doreste sa se fi nascut in Japonia. Miku e fericita ca Elena se gandeste la Japonia. Dar asta nu tine mult, pentru ca Elena se duce sa ia vreo doua pastile ca dupa o zi lunga si Miku se ascunde intr-un coltisor pana la urmatoarea intalnire a gazdei ei cu imaginatia...
Miku nu o intelege pe Elena, ofteaza si fredonand o melodie zboara cu gandul spre tara ei, Japonia...
Semnat,
o persoana suparata
2 comentarii:
Cum imi place sa spun, eu si cu mine nu ne intlegem prea bine :))
Exact:))
`miku
Trimiteți un comentariu