duminică, 1 ianuarie 2012

Kawaii! Demult n-am mai plans de Revelion!

Privind artifiiciile si tresarind in incercarea inerta a corpului de a se apara de petrade, m-a podidit plansul si cand nici macar nu-mi dadusem seama, imi stergeam lacrimile zambind din toata inima. Pentru cateva minute, teama, frustrarea si anxietatea noului s-au transformat in fericirea unui copil mic.
Nu am mai plans demult privind artificiile. Cand eram mica, mergeam cu tatal meu si urmaream artificiile la miezul noptii, in timp ce o anume persoana, de obicei primarul, numara invers sau aplauda. Auzeam sampania tasnind, vedeam culorile impanzind cerul si plangeam, plangeam pentru ca probabil acesta e singurul moment din an in care orice grija e ilocuita de o fericire uriasa. Speranta unei vieti mai bune, speranta bucuriei eterne si speranta dorintelor indeplinite.
Va doresc un an bun. De fapt, fie ca totul sa fie asa cum va doriti.
Va multumesc ca ma suportati in continuare!

Love,
`miku

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog