Am facut niste chestii dragute pentru anul nou anul acesta si ma gandeam sa vi le arat si voua:
Ambele idei sunt inspirate din postarile Laurei Frunza.
`miku
sâmbătă, 31 decembrie 2011
La multi ani!
Urmeaza...2012. Nu-mi place anul acesta, sincer, nu am deloc o viziune buna, si in nici-un caz nu ma refer aici la toate prostiile de publicitate cum ca ar fi sfarsitul lumii.
Mie mi se pare ca anii s-au micsorat, ca timpul e mai scurt sau ca noi luam prea multe in brate si nu putem sa le ducem la bun sfarsit.
Cand eram mica [aka "pe vremea mea" :))] o zi mi se parea ca e enoooorma. Abia asteptam sa merg undeva, sau sa fac un anumit lucru, numai ca trebuia sa astept o groaza. Iar acum...
Pentru mine, anul 2011 a fost in parte un an bun si un an nu prea bun. Am publicat o carte [maaare lucru 8-|] si...cam atat. In rest, nu am facut decat sa realizez ca piata de lansare in romania depinde de cat de cocalar sau pitzipoanca esti, deci totul e egal cu 0 pentru cei de aici, de jos. Asa ca sfatul meu pentru cei care vor sa publice o carte este: nu spuneti: eu voi reusi [asa cum am spus si eu, ca o fraiera] ci spuneti: oare cartea mea e destul de buna pentru a reusi? Oare am destui bani [de nivelul miliardelor] pentru a-i face publicitate cum se cuvine si pentru a reusi sa "agat" o editura buna? Pentru ca...nici-o editura nu va risca, mai ales pe banii ei, cu un scriitor nou. Cel putin nu o editura buna, de top.
Pe de alta parte, in 2011 m-am schimbat enorm. M-am axat pe blog, am citit multe carti, am avut o scurta colaborare cu libraria online Libris si am vazut o multime de filme si seriale. Desi sustin mai mereu ca sunt indiferenta fata de orice, adevarul e ca oarecum actionez din umbra.
Anul 2011 e anul viselor. Am visat cat am putut de mult, iar acum ma cam doare capul. Dar nu-mi pasa, pentru ca daca nu ai, atunci trebuie sa visezi, nu-i asa?:))
Printre ultimele mele dorinte in 2011 se gaseste si aceasta: vreau sa ninga.
Vreau sa ninga macar de Anul Nou, vreau sa privesc artificiile prin ninsoare, vreau sa ma imbat si sa vad ninsoare, vreau sa zbor si sa vad ninsoare, fir-ar sa fie.
Petru 2012...am o gramada de dorinte. M-am apucat de cel putin 15 povesti noi si nu am finalizat nici-una. Dar asta vreau sa fac in 2012, vreau sa termin o poveste care ma bantuie de cateva zile. In 2012 vreau sa calatoresc. Vreau sa ajung in Japonia [asaaaa, viseaza, viseaza], vreau....sa ajung in multe locuri. Acum ma atrage si Coreea, dar...cred ca e cam mult:)).
In 2012 vreau sa citesc si mai multe carti, vreau sa colaborez cu cateva reviste, vreau sa public cat mai multe articole, pentru ca vreau sa devin jurnalist. [de scandal:)) glumesc....ei :-? ar fi o posibilitate]
2012, fi un an mai bun! Asta e prima mea dorinta pentru 2012.
`miku
P.S. La multi ani, nu uitati de dorinta de la miezul noptii, mitul acesta e adevarat daca dorinta e potrivita!
Mie mi se pare ca anii s-au micsorat, ca timpul e mai scurt sau ca noi luam prea multe in brate si nu putem sa le ducem la bun sfarsit.
Cand eram mica [aka "pe vremea mea" :))] o zi mi se parea ca e enoooorma. Abia asteptam sa merg undeva, sau sa fac un anumit lucru, numai ca trebuia sa astept o groaza. Iar acum...
Pentru mine, anul 2011 a fost in parte un an bun si un an nu prea bun. Am publicat o carte [maaare lucru 8-|] si...cam atat. In rest, nu am facut decat sa realizez ca piata de lansare in romania depinde de cat de cocalar sau pitzipoanca esti, deci totul e egal cu 0 pentru cei de aici, de jos. Asa ca sfatul meu pentru cei care vor sa publice o carte este: nu spuneti: eu voi reusi [asa cum am spus si eu, ca o fraiera] ci spuneti: oare cartea mea e destul de buna pentru a reusi? Oare am destui bani [de nivelul miliardelor] pentru a-i face publicitate cum se cuvine si pentru a reusi sa "agat" o editura buna? Pentru ca...nici-o editura nu va risca, mai ales pe banii ei, cu un scriitor nou. Cel putin nu o editura buna, de top.
Pe de alta parte, in 2011 m-am schimbat enorm. M-am axat pe blog, am citit multe carti, am avut o scurta colaborare cu libraria online Libris si am vazut o multime de filme si seriale. Desi sustin mai mereu ca sunt indiferenta fata de orice, adevarul e ca oarecum actionez din umbra.
Anul 2011 e anul viselor. Am visat cat am putut de mult, iar acum ma cam doare capul. Dar nu-mi pasa, pentru ca daca nu ai, atunci trebuie sa visezi, nu-i asa?:))
Printre ultimele mele dorinte in 2011 se gaseste si aceasta: vreau sa ninga.
Vreau sa ninga macar de Anul Nou, vreau sa privesc artificiile prin ninsoare, vreau sa ma imbat si sa vad ninsoare, vreau sa zbor si sa vad ninsoare, fir-ar sa fie.
Petru 2012...am o gramada de dorinte. M-am apucat de cel putin 15 povesti noi si nu am finalizat nici-una. Dar asta vreau sa fac in 2012, vreau sa termin o poveste care ma bantuie de cateva zile. In 2012 vreau sa calatoresc. Vreau sa ajung in Japonia [asaaaa, viseaza, viseaza], vreau....sa ajung in multe locuri. Acum ma atrage si Coreea, dar...cred ca e cam mult:)).
In 2012 vreau sa citesc si mai multe carti, vreau sa colaborez cu cateva reviste, vreau sa public cat mai multe articole, pentru ca vreau sa devin jurnalist. [de scandal:)) glumesc....ei :-? ar fi o posibilitate]
2012, fi un an mai bun! Asta e prima mea dorinta pentru 2012.
`miku
P.S. La multi ani, nu uitati de dorinta de la miezul noptii, mitul acesta e adevarat daca dorinta e potrivita!
Citat despre fericire
"Fericirea e facuta doar pentru a fi distrusa?"
Koizora - Cerul iubirii, serial japonez
Koizora - Cerul iubirii, serial japonez
duminică, 25 decembrie 2011
Cascada - Pyromania
I'm gonna get this fire startedImpossible for you to breathThe temperatures rising up (up, so hot)And I'm burning up
`miku
`miku
sâmbătă, 24 decembrie 2011
Leapșă de Crăciun de la Alexya si Krisz
Multumesc Alexyei si lui Krisz pentru aceasta leapsa. Am vazut-o acum cateva zile, dar abia azi am reusit sa o termin de completat.
1.Un banc despre (Moș) Crăciun.
Triunghiul Bermudelor s-a saturat de vreme calda si s-a mutat in Alaska. Acum a disparut, fara urma, Mos Craciun...
2.Să spunem că ți se îndeplinesc 3 dorințe în ziua de Crăciun, ce dorințe ai vrea să îți fie îndeplinite?
Aș vrea să am un conac în stil voctorian cu o bibliotecă imensă, în formă de labirint. A doua dorintă: vrea să se păstreze această dorință pentru „zilele negre” ca o „para albă”, iar a treia dorință: vreau ca cei din Africa și toate regiunile sărace să aibă aceeași șansă la viață ca și noi.
3.Ce cadouri ai vrea să primești?
Aș vrea volumul 3 din seria a 2-a a Jurnalelor Vampirilor.
Aș vrea volumul 3 din seria a 2-a a Jurnalelor Vampirilor.
4.Poți să alegi să ți se facă un cadou de la o persoană iubită, dar nimic material. Ce ai alege?
Păi...dacă nu e material, atunci nimic nu e. Glumesc. Mi-aș dori să fie cu adevărat iubire.
5.Mai crezi în Moș Crăciun?
Cred în amintirile plăcute pe care le-am acumulat de-a lungul anilor de Crăciun. Dar mi-ar plăcea ca Moșul să existe cu adevărat.
6.Ai făcut vreodată îngeri de zăpada?
De vreo câteva ori...
7.Unde îți petreci Crăciunul și cu cine?
Acasă, cu familia, în jurul bradului și în fața televizorului, urmărind toate filmele de Crăciun care ne pică în mână.
8.La ce vârstă și cum ai aflat cine îți lasă cadouri sub brad?
Nu prea știu, cred că e o acțiune treptată. Uneori îi auzi pe alții spunând-o, apoi îi vezi pe ai tăi șusotind suspect...
Nu prea știu, cred că e o acțiune treptată. Uneori îi auzi pe alții spunând-o, apoi îi vezi pe ai tăi șusotind suspect...
9.Împodobești tu bradul?
Eu și tatăl meu, apoi vine mama și ne spune că l-am făcut praf, așa că-l rearanjează.
Eu și tatăl meu, apoi vine mama și ne spune că l-am făcut praf, așa că-l rearanjează.
10.În sufletul tău, mai există spiritul sărbătorilor?
Da, deși spiritul acesta al sărbătorilor e îngroșat de elemente precum: căldura casei, frigul de afară, zăpada, bradul, decorațiile casei. Totuși, iubesc Crăcinul.
Da, deși spiritul acesta al sărbătorilor e îngroșat de elemente precum: căldura casei, frigul de afară, zăpada, bradul, decorațiile casei. Totuși, iubesc Crăcinul.
11.De Crăciun, îți place să dai sau să primești?
Îmi place să creez cadouri. Să le decorez, să fie cât mai cu surpize. E amuzant să-i vezi pe cei ce le primesc spunând: wow, nu mă așteptam la asta. Dar îmi plac lucrurile simbolice, le păstrez pe toate în niște sertăreze bine ascunse.
Îmi place să creez cadouri. Să le decorez, să fie cât mai cu surpize. E amuzant să-i vezi pe cei ce le primesc spunând: wow, nu mă așteptam la asta. Dar îmi plac lucrurile simbolice, le păstrez pe toate în niște sertăreze bine ascunse.
vineri, 23 decembrie 2011
Interviu cu Diana Dumitrescu pe Altfel-de-carti
Ramona a reusit sa-i ia un interviu Dianei Dumitrescu, interpreta Andreei Radulescu din "Pariu cu viata".
"V-am promis multe surprize si ma tin de cuvant.
Diana Dumitrescu a fost foarte draguta sa raspunda la intrebarile mele si a iesit un interviu care mie una imi place foarte mult.
Enjoy!
"V-am promis multe surprize si ma tin de cuvant.
Diana Dumitrescu a fost foarte draguta sa raspunda la intrebarile mele si a iesit un interviu care mie una imi place foarte mult.
Enjoy!
Ramona: Iti mai amintesti care a fost primul roman citit?
Diana: Cred ca a fost Vrajitorul din Oz, dar nu sunt chiar foarte sigura...sau poate Micul print...Nu mai stiu exact,doar imi amintesc ca eram nerabdatoare sa termin de citit cartea si sa ma duc sa ii spun mamei ca...[citeste continuarea]
Diana: Cred ca a fost Vrajitorul din Oz, dar nu sunt chiar foarte sigura...sau poate Micul print...Nu mai stiu exact,doar imi amintesc ca eram nerabdatoare sa termin de citit cartea si sa ma duc sa ii spun mamei ca...[citeste continuarea]
`miku
joi, 22 decembrie 2011
Winter`s death kiss
Winter`s death kiss
Câteva raze frivole se răsturnau peste nămeții murdari de zăpadă ce erau strânși în grămezi îndesate pe marginea străzii. Frigul de afară nu putea fi compensat nici măcat cu o ciocolată fierbinte. Aerul cald ce îi ieșea treptat din gură, sau pe nas, aburii parbrizul mașinii în așa fel încât nu mai reușii să vadă nimic.
– Alo? spuse ea punând telefonul la ureche.
– Ema?
– Nu pornește.
– Iar? Vin chiar acum.
Își sprijini capul de spătarul Volvoului din â94 și așteptă ca el să apară. În jurul ei se auzea doar un zumzet înfundat, care venea de departe, al mașinilor de pe strada principală. Din când în când câte o alarmă a ambulanței sau vreun claxon nebun.
– Ce fac azi? se întrebă ea cu o voce șoptită.
O atingere de ghiață o făcu să-și deschidă ochii brusc. Nu era nimic în jurul ei, Mattew nu venise încă. Pe obrazul drept simțea încă o pată rece. Privind în oglinda din stânga ei reuși să distingă o pată ușor verzuie. Își puse mâna pe obraz, trasând cu degetul arătător o dungă ușoară, apoi îl privi. Era un fel de zăpadă străvezie, dar părea mult mai rece. Pentru o clipă ghiața păru să o străpungă asemeni acelor, dar durerea nici nu apucă să strângă din ochi că dispăru.
O bătaie puternică în geam o trezi din reverie. Deschise portiera din dreapta și băiatul se strecură în mașină zgribulit.
– E oribil afară, dar aici e și mai rău. Nici încălzirea nu mai merge?
Ea clătină din cap.
– Ema? Ce naiba? întrebă el privind-o cu ochii mari.
Ea își privi mâna, care începuse să o furnice de parcă ar fi stat ore într-o poziție incomodă.
– Sânge!
– Ce ai făcut aici? Ești plină de sânge!
– Nimic...șopti ea aproape leșinată la vedea lichidului roșu.
E doar sânge, doar puțin sânge. Ema continuă să-și repete în minte că era doar sânge.
– Imposibil, urlă Matthew.
Ea-și aținti privirea asupra lui.
– Nu e nici-o rană...explică el.
Evident că nu e nici-o rană, în primul rând, nu m-am tăiat, realiză ea. Pentru un moment se simți puternică, apoi își aduse aminte de zăpadă. Sau soluție, sau orice ar fi fost acea ciudățenie verde, care, totuși, de unde apăruse?
– Mai bine am ieși de aici, spuse ea în timp ce deja deschisese portiera din dreptul ei. Cu o rapiditate uimitoare ajunge în partea lui și-l trase afară. Inima începuse să-i bată tare.
El se ridică mecanic, iar ea îl trase repede la o distanță considerabilă de mașină.
– Privește.
Ea îi făcu semn să se uite în mașină, iar el văzu în parbriz reflexia deformată a unei persoane. Apoi mașina explodă.
Ei rămaseră în tăcere câteva secunde, apoi el începu să râdă. Ema îl privi cu stupoare.
– Ai înnebunit?
– E un vis, nu? râse el sarcastic.
– Nu.
Apoi fugi. Fugi de parcă ar fi fost foc în spatele ei, își strânse ochii într-o linie mică și pumnii și alergă cât de repede putu. Trecu pe lângă dar nu schiță nici-un gest. Tot corpul îi era încordat în fuga pentru supraviețuire. Știa că că dacă se va opri va exploda chiar ea. Avea în minte fiecare părticică a corpului ei împrăștiată în aerul de iarnă. Vedea sânge, și carne, și oase, toate aruncate exact ca resturile mașinii vechi pe care o condusese.
O izbitură mentală o făcu să ezite un pas și-și simți tot corpul umplându-se de furnicături. Carnea părea să se miște sub piele.
Vru să țipe dar știa că irosise și așa destulă energie.
Moarte. Moarte. Moarte. Conștiința, sau o altă creatură scrijelită în interiorul ei, țipa fără încetare.
Și se opri. Timpul nu fu ecesar pentru a delimita moartea. Pentru că resturile ei deja zăceau pe asfaltul îmbibat în mocirlă.
O poveste care se voia a fi scrisa pentru Craciun. Nu m-am putut abtine. Nu am mai scris asa ceva de peste un an. Cred ca e cea mai buna scriere a mea in ultimul an. Nu am fost in stare sa scriu mai mult de 5 pagini.
Enjoy....
`miku
Boys Over Flowers [japanese version] Hana Yori Dango
Iubirea este...
Iubirea adevarata este probabil singurul lucru care tine un om in picioare de-a lungul vietii.
Hana Yori Dango, o drama japoneza, un serial japonez demn de toate laudele. Ce se intampla cand o fata obisnuita ajunge intr-o scoala dedicata exclusiv bogatilor? Are doua optiuni: ori incearca sa fie cat mai putin vazuta de ceilalti, ori pur si simplu renunta la scoala. Ce se intampla cand acea fata are simtul dreptatii? Le da peste nas baietilor rai.
F4, 4 flowers, cei patru mari si tari ai liceului. Oricine le sta in cale este linsat. Daca ei vor ceva, atunci toata lumea le da.
Makino Tsukushi, fata despre care spuneam mai sus, are o puternica atractie spre dreptate. Mai intai ii ia apararea unei colege in fata celor F4, apoi trebuie sa-si ia singura apararea, pentru cei patru baietasi decid sa o alunge. Mai intai ii pun serpi in dulap, apoi trimit 3 marionete de-ale lor sa o violeze. Dar Makino Tsukushi este puternica. Ea il infrunta pe Tsukasa Donyogi, seful celor patru si mosneitorul uneia dintre cele mai mari companii japoneze. E singura care acest curaj si totusi, pana la urma reuseste sa-l calmeze pe saracul baietas care, innebunit, nu mai stie ce sa faca.
Se apropie de Rui Hanazawa, unul dintre membrii F4, care, la inceput, pare singurul cu capul pe umeri. Fiecare dintre cei 4 are cate o caracteristica: Akira Mimasaka iubeste femeile cu 10 ani mai in varsta, Sojirou Nishikado face parte dintr-o familie traditionala care respecta si duce mai departe ceremonia ceaiului.
Intamplarile prin care Makino si Donyogi trec sunt...pur si simplu superbe. Serialul in sine este realizat in asa fel incat sa-ti iesi din minti. Ajunsesem sa dau mai deparrte doar ca sa vad daca vor reusi sa treaca si peste acel hop.
Cand mama lui, care este presedintele unei mari companii japoneze, realizeaza ca el iese cu o fata saraca, da tot ce are mai bun spre a-l oprii sa o mai vada. Prin relatiile pe care le are il da afara de la servici pe tatal fetei, pana cand parintii sunt nvoiti sa plece intr-un oras de langa malul oceanului pentru a pescui, pentru a face negot, pentru a avea cu ce sa se intretina.
Dar ei se iubesc...si desi mama lui face totul, inclusiv anunta casatoria lui cu o fata a unui mare bogat, ei reusesc sa treaca peste asta.
Varianta coreana a acestui serial este de asemenea superba. Dupa ce am terminat serialul japonez, am stat o zi intreaga fara sa fac nimic, pur si simplu m-am gandit la tot. Nu am fost in stare nici sa citesc, desi m-am apucat de vreo 3 sau 4 carti. Apoi am decis sa vad si varianta coreana. Dar mi-a fost asa greu....pentru ca pur si simplu personajele japoneze imi erau atat de dragi...dar dupa 3 episoade din varianta coreana am fost iarasi prinsa in poveste. E magnifica!
Si pentru ca se apropie Craciunul, chiar va recomand sa-l vedeti. E plin de iubire, plin de suspans ai plin de drama.
In momentul de fata, The Vampire Diaries, pe care il iubesc enorm, a ramas muuult in spatele acestui serial.
Aici varianta in japoneza.
Aici varianta in coreana.
Japonez:
Corean:
`miku
Ploua ~ Ninge [tristete ~ bucurie]
Ploaia e...elementul primal al zapezii. Daca nu ploua, nu ninge.
Asa ca vreau sa ploua. Iubesc ploaia, dar ea este constanta. Ninsoarea poate veni doar in cateva luni pe an. Vreau sa ninga de Craciun. Macar atat.
`miku
Asa ca vreau sa ploua. Iubesc ploaia, dar ea este constanta. Ninsoarea poate veni doar in cateva luni pe an. Vreau sa ninga de Craciun. Macar atat.
`miku
miercuri, 21 decembrie 2011
SHINee - Stand by me
Weekendul trecut am urmarit Boys over flowers, un serial japonez, iar acum urmaresc Boys over flowers corean. Melodia aceasta e principala in cel de-al doilea. E pur si simplu superba!
`miku
`miku
luni, 19 decembrie 2011
Interviu cu Lili Sanboeuf
Dupa cum spuneam mai devreme, interviurile cu persoane de notorietate publica vor aparea din ce in ce mai des pe blogul "Altfel de carti". Primul interviu pe care il punem in arhiva este cel cu Lili Sanboeuf, o actrita romanca care a jucat in "Ingerasii" si "Inima de tigan" si care a aparut in numeroase spoturi publice din Romania si strainatate.
Enjoy,
`miku
Enjoy,
`miku
"Altfel de carti" - un proiect deschis
„Altfel de cărți” este de fapt un proiect cu o viziune extrem de mare. În el dorim să aducem în prim plan tot ce are legătură cu cărțile, cu scriitorii de fapt. Și cum am putea să privim la scriitorii de sus dacă nici măcar nu îi atingem cu privirea pe cei de lângă noi?
Așa că vreau, alături de Ramona, să vă invit pe blogul Altfel de cărți pentru a admira alături de noi literatura în starea ei fină și încăpățânată. Avem deja în desfășurare câteva interviuri cu niște persoane importante, dar momentam rămân secrete.
Așa că vreau, alături de Ramona, să vă invit pe blogul Altfel de cărți pentru a admira alături de noi literatura în starea ei fină și încăpățânată. Avem deja în desfășurare câteva interviuri cu niște persoane importante, dar momentam rămân secrete.
De asemenea, oricine scrie poate trimite pe adresele de e-mail ramona88badea@yahoo.com si e.lenacostea@yahoo.com creațiile sale, iar noi le vom citi, le vom posta și vom adăuga părerea noastră. Cum există mulți scriitori care încă nu au debutat, dorim să le luăm interviuri private prin care aceștia să ne dezvăluie motivul pentru care scriu sau pentru care citesc.
Totodată, vor fi recenzii, noutați editoriale și multe altele.
See you there,
`miku
A 300-a postare
Voiam sa scriu recenzia unui serial pe care-l ador, dar la fiecare 100 de postari mentionez ca am mai scirs inca 100, deci o sa fac asta si acum:))
YAY! Am facut 300 de posturi!
Mai e putin si se termina anul, mai e putin si...o sa fac o lista cu lucrurile bune si rele pe care le-am facut anul acesta. Nu imi vine sa cerd ca se termina si 2011. Ador anul asta. De fapt, imi plac anii impari:)) Va vine sa credeti ca a mai trecut un an?
So...enjoy the world,
`miku
YAY! Am facut 300 de posturi!
Mai e putin si se termina anul, mai e putin si...o sa fac o lista cu lucrurile bune si rele pe care le-am facut anul acesta. Nu imi vine sa cerd ca se termina si 2011. Ador anul asta. De fapt, imi plac anii impari:)) Va vine sa credeti ca a mai trecut un an?
So...enjoy the world,
`miku
vineri, 16 decembrie 2011
Concurs pe The Vampire Diaries Romania si Twilight Lovers Blog
Ramona organizeaza un concurs de Craciun pe The Vampire Diaries Romania si Twilight Lovers Blog.Premiul este cartea "Oracolul" de Catherine Fisher.
Pentru a castiga cartea trebuie doar sa raspundeti la intrebarea "Daca l-ai intalni pe Mos Craciun, ce dorinta l-ai ruga sa-ti indeplineasca?"
Concursul se desfasoara pana pe 24 decembrie, iar in Seara de Ajung va fi anuntat castigatorul.
Intrati aici pentru un minut si raspundeti la intrebare, nu aveti nimic de pierdut!
`miku
Dude, we aren`t free
Serios, noi nu suntem liberi. Suntem prinsi in tot felul de prostii incepand cu gradinita pana ce terminam cu serviciul. Si nici atunci nu se stie prea sigur daca vom mai trai mult, avand in vedere viata plina de stres si faptul ca se iese la pensie in jur de 65 ani iar speranta de viata medie in Romania este de 73 ani.
In aceste conditii, suntem deja morti.
`miku
In aceste conditii, suntem deja morti.
`miku
joi, 15 decembrie 2011
Ultimele ore de japoneza
În sensul că nu am mai postat demult aici și trebuie să mai fac un "inventar" al elementelor învățate. Nu am uitat, dar nu prea am avut chef...
În ultimele ore de japoneză am învățat chiar multe.
În primul rand, katakana, cel de-al doilea alfabet japonez în care se scriu doar cuvintele împrumutate din alte limbi. Cele mai multe sunt destul de ușor de recunoscut, de exemplu bideo [video] ビデオ, Yōroppa [Europa] ヨーロッパ, konpyuuta [computer] コンピューター .
In al doilea rand, am facut regula micului tsu [つ] care apare in hiragana pentru a indica faptul ca silaba imediat urmatoare dubleaza consoana din structura sa, dar el nu se citeste.
In al treilea rand, am facut cateva verbe des utilizate la cele mai intalnite forme ale lor: Kaimasu (a cumpăra), Noborimasu (a se cățăra), Kimasu (a veni), Kirimasu (a tăia), Shimasu (a bea), Nomimasu (a bea), Tabemasu (a manca), Hairimasu (a intra), Demasu (a ieși), Mitsukemasu (a găsi).
In al patrulea rand am facut Prezentul Simplu, Prezentul Continuu si Trecutul Simplu.
Prezent Simplu:
わたしは やまに いきます。
Watashi wa yamani wo ikimasu. [Eu merg la munte.]
Prezent Continuu:
わたしは いま にくを たべて います。
Watashi wa ima niku wo tabete imasu. [Mananc carne chiar acum.]
Trecut Simplu:
みみおさんは きのう みづを のみます。
Mimi-san wa kinou mizuwo nomimasu. [Mimi a baut ieri apa.]
Well, that`it guys. Am trecut in revista in mare cam tot ce am facut in ultima luna, mai exact, in 5 [x2 ore] sedinte de japoneza.
Si pot spune chiar ca exista posibilitatea sa merg in Japonia la vara:X.
`miku
În ultimele ore de japoneză am învățat chiar multe.
În primul rand, katakana, cel de-al doilea alfabet japonez în care se scriu doar cuvintele împrumutate din alte limbi. Cele mai multe sunt destul de ușor de recunoscut, de exemplu bideo [video] ビデオ, Yōroppa [Europa] ヨーロッパ, konpyuuta [computer] コンピューター .
In al doilea rand, am facut regula micului tsu [つ] care apare in hiragana pentru a indica faptul ca silaba imediat urmatoare dubleaza consoana din structura sa, dar el nu se citeste.
In al treilea rand, am facut cateva verbe des utilizate la cele mai intalnite forme ale lor: Kaimasu (a cumpăra), Noborimasu (a se cățăra), Kimasu (a veni), Kirimasu (a tăia), Shimasu (a bea), Nomimasu (a bea), Tabemasu (a manca), Hairimasu (a intra), Demasu (a ieși), Mitsukemasu (a găsi).
In al patrulea rand am facut Prezentul Simplu, Prezentul Continuu si Trecutul Simplu.
Prezent Simplu:
わたしは やまに いきます。
Watashi wa yamani wo ikimasu. [Eu merg la munte.]
Prezent Continuu:
わたしは いま にくを たべて います。
Watashi wa ima niku wo tabete imasu. [Mananc carne chiar acum.]
Trecut Simplu:
みみおさんは きのう みづを のみます。
Mimi-san wa kinou mizuwo nomimasu. [Mimi a baut ieri apa.]
Well, that`it guys. Am trecut in revista in mare cam tot ce am facut in ultima luna, mai exact, in 5 [x2 ore] sedinte de japoneza.
Si pot spune chiar ca exista posibilitatea sa merg in Japonia la vara:X.
`miku
Take That - Patience
Melodia asta e pur si simplu superba. Imi aduc aminte ca in generala colega mea de banca o asculta tot timpul si fredona in fiecare ora si pauza refrenul. Nu stiam eu cine erau Take That, dar acum mi-am adus aminte de melodie si...
`miku
`miku
miercuri, 14 decembrie 2011
Si pana la urma care e sensul vietii?
Nu o sa vin cu niste definitii emo. Nici macar nu ma refer la ideea aia mortuara.
De fapt, ma gandesc in oarecare masura la moarte, dar acea moarte survenita natural, nu prin accident sau suicid.
Sa luam doua exemple: un cersetor si un mare magnat. Amandoi mor, nu?
Sa spunem ca pe parcursul vietii unul este nefericit, celalalt fericit. Cel nefericit, cersetorul, sta iarna mereu in strada. Ce gandeste?
Bogatul sta bine mersi intr-o casa cu destule. Oricate ar avea, totusi, parca nu este destul.
Cu totii cautam un ceva anume.
Si spre sfarsit, cand bogatul isi poate admira vasta sa avere, iar cersetorul sta tot sprijinit de un zid, cu mana intinsa, amandoi mor.
Mor, si pe urma?
Ce se intampla cu averea bogatului? Rudele incep sa se bata pe ea, dar el e ca si inexistent. Toata viata si-a petrecut-o cautand, strangand, iar acum nu mai poate sa atunga nimic.
Cersetorul...ei bine, pentru el, viata a trecut greu, dar cel putin nu a pierdut nimic, uneori putem spune ca moartea curma chiar si suferinta.
Deci, pana la urma...care e sensul vietii? De ce ne omoram atat pentru ceva ce oricum pierdem? De ce ne stresam atat cand pierdem un lucru minor cand stim totusi ca intr-o zi vom pierde tot, si nu va depinde de noi?
E important oare sa fii fericit, si apoi sa fie ca si cum n-ai existat? Trebuie sa lasam ceva in urma? Trebuie sa putem lua ceva cu noi? Dar cum? Nici macar invatatura nu o luam, nu? De fapt, unde ne ducem noi dupa moarte?
`miku
luni, 12 decembrie 2011
Doi ciudatei...
In mod normal nu ma iau de nimeni, oricat de idiot ar fi, decat daca ma calca pe nervi.
Dar pe ei trebuie sa-i vedeti. Astia doi danseaza de mama focului, dar sunt cam penibili. Sincera sa fiu, cred ca erau beti.
Parca ar fi niste manelisti romani:)) La inceput mimeaza un streaptease, apoi se tot invart...penibil, in orice caz.
Enjoy:))
Dar pe ei trebuie sa-i vedeti. Astia doi danseaza de mama focului, dar sunt cam penibili. Sincera sa fiu, cred ca erau beti.
Parca ar fi niste manelisti romani:)) La inceput mimeaza un streaptease, apoi se tot invart...penibil, in orice caz.
Enjoy:))
duminică, 11 decembrie 2011
The Cure
I-am descoperit azi...auzisem de ei de mult timp, dar nu stiu cum am ajuns abia acum sa-i ascult. Sunt perfecti pentru serile adormite.
Am scris vreo 14 exercitii la franceza [X_X] si cred ca o sa innebunesc. Habar n-am ce se intampla cu mine. Ma tot intreb ce m-a apucat, de ce invat:))
The Cure este o trupă britanică de rock, ce s-a format în Crawley, Sussex in 1976, și care este generic considerată ca reprezentând pionieratul în scena anilor '80 a rockului alternativ britanic. Trupa a trecut prin mai multe schimbări de membri, avându-l pe vocalistul, chitaristul și principalul compozitor, Robert Smith drept singurul membru constant al trupei. Trupa a inceput sa scoata muzica spre sfarșitul anilor 1970, cu albumul lor de debut Three Imaginary Boys (1979); acest album, impreuna cu unele single-uri precedente i-au plasat pe The Cure ca imagine a post-punkului și mișcări New Wave, care a apărut în urma revoluțieiPunk în Regatul Unit. In timpul anilor '80 muzica trupei din ce in ce mai intunecata a ajutat la formarea genului Gothic rock.
Am scris vreo 14 exercitii la franceza [X_X] si cred ca o sa innebunesc. Habar n-am ce se intampla cu mine. Ma tot intreb ce m-a apucat, de ce invat:))
The Cure este o trupă britanică de rock, ce s-a format în Crawley, Sussex in 1976, și care este generic considerată ca reprezentând pionieratul în scena anilor '80 a rockului alternativ britanic. Trupa a trecut prin mai multe schimbări de membri, avându-l pe vocalistul, chitaristul și principalul compozitor, Robert Smith drept singurul membru constant al trupei. Trupa a inceput sa scoata muzica spre sfarșitul anilor 1970, cu albumul lor de debut Three Imaginary Boys (1979); acest album, impreuna cu unele single-uri precedente i-au plasat pe The Cure ca imagine a post-punkului și mișcări New Wave, care a apărut în urma revoluțieiPunk în Regatul Unit. In timpul anilor '80 muzica trupei din ce in ce mai intunecata a ajutat la formarea genului Gothic rock.
`miku
"Sazae-san" manga
Am luat si aceasta manga tot de la profu` de japo. Nu m-am putut abtine:X Abia astept sa aduca si manga anime:D
Abonați-vă la:
Postări (Atom)