Sterge-mi surasul,
inger cazut,
sterge-mi savoarea,
si marginile de sarut.
Aseaza-mi sabia la gatul ruginit
astern-mi lespedea
pe suflu-mi ratacit.
Ia-ma acum si-n pururi,
spre cerul amarui
sterge-mi privirea sumbra
asa cum nimic nu-i.
Si iarta-mi,
cu-ndurare,
viata pricajita
Iarta-mi mereu abisul de tradare.
Si-ti spun:
Ia-ta-ma, sunt aici
ca o fantoma alba
cu amintiri de-un ocru sangeriu.
Te-astept
sa-mi iei suflarea cea mai de pe urma.
Caci gandul tau,
si viata mea
nu se mai impreuna.
Te-astept
sa-ti lasi
tu
trupul moale peste-al meu
sa mori
in sange
ca si trecutul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu