marți, 9 august 2011

Vant

Vantul, tremura sub greutatea
lumii
si a apei
ce-l matura
constant.
Tu, te lasi ca un tren de ghiata
iubindu-l
si strangandu-l
fortat.
Eu ma ridic si ma uit
mereu
spre cerul
mucegait.

Suntem oameni?

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog