Vantul, tremura sub greutatea
lumii
si a apei
ce-l matura
constant.
Tu, te lasi ca un tren de ghiata
iubindu-l
si strangandu-l
fortat.
Eu ma ridic si ma uit
mereu
spre cerul
mucegait.
Suntem oameni?
lumii
si a apei
ce-l matura
constant.
Tu, te lasi ca un tren de ghiata
iubindu-l
si strangandu-l
fortat.
Eu ma ridic si ma uit
mereu
spre cerul
mucegait.
Suntem oameni?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu