Sunt atatea lucruri care imi vin in minte ca nu pot scrie nimic. Nici macar nu am gasit un titlu mai inspirat, nici macar nu am reusit sa ma gandesc la ce anume ar fi mai bine sa scriu aici.
Cert e ca e ziua mea si fac 17 ani. Ciudat, nu? Nu prea mi-am imaginat cum ar fi sa ai 17 ani. Nici macar nu m-am gandit prea mult la viitor.
De ce sa irosesi prezentul cand poti avea totul chiar acum?
Si cand te gandesti ca oamenii spun ca am scris o carte la 16 ani, ca sunt mica. Oameni buni! Sunt altii care scriu si la 13! Ei bine, si eu scriam la 13. Si la 12, si la 11.
Va pot arata ceva de atunci, dar...Totusi va arat, sa vedeti cam de pe unde am pornit. Nu ca as scrie mare lucru acum, dar e clar o evolutie.
Deci, este un fragment din primul meu roman, "Vampire Love".
Ne-am indreptat spre padurea din afara orasului. Am ramas in masina si ma gandeam cum sa-mi incep conversatia dar pur si smplu nu imi ieseau cuvintele deloc. Incepeam un sunet si terminat cu gandul in alta parte. Peste cateva minute, Saya a inceput sa imi povesteasca, si am ascultat cu mare atentie fiecare cuvant pe care mi-l spunea.
-…era 15 iunie 1820, ora 21:30. Implinisem 17 ani in ziua aceea. Fusese foarte frumos. La petrecere au venit toti prietenii mei, si ne-am distrat pe cinste pana cand am iesit afara. Nu stiu de ce, dar simteam nevoia sa merg spre parc. Asa ca am plecat. Nu am anuntat pe nimeni, nu aveam habar ca avea sa fie ulrima mea zi acasa. Cand am ajuns in parc, m-am plimbat pe aleile pustii, iar la un moment dat m-am asezat pe o banca.
Am stat asa pana cand cineva s-a asezat langa mine si m-a salutat.
Mi-a intins un pachet, care parea un cadou, si asta si era. L-am deschis. In el am gasit o carte. Parea veche, si era plina de praf. Mi-a spus sa o deschid si sa citesc primul paragraf. Suna exact asa: "Nu o sa mai fi ceea ce esti. Viata ta o sa se schimbe complet, avem nevoie de tine. Trebuie doar sa avem acceptul tau. Tu insemni mai mult decat cerul si pamantul la un loc, si nu avem cum sa trecem peste batalia finala fara tine." M-am uitat la tipul de langa mine. El a urcat cu o repezitate uimitoare in copac. L-am privit uimita. Nu imi era frica, atunci nu imi era frica de nimic.
Pe cuvant ca nu am pus fragmentul intentionat. Am deschis documentul, am zis, dau la o pagina oarecare, ce e, oricat de prost ar fi, aia pun. Si wow, se pare ca 17 ani e ceva.
Ei bine, vampir-mania a inceput sa o lase mai moale, dar cert e ca inca are adeptii sai.
Povestea din care v-am pus fragmentul e preferata mea. Nu ar trebui sa spun asta, e ca si cand o mama ar alege un preferat dintre 2 gemeni. Sau ma rog, dintre copiii ei. Dar totusi, e prima mea poveste si...imi place.
Ei bine, probabil in cursul zilei de azi o sa va bombardez cu astfel de mesaje, sunt tare entuziasmata!
miku`
Cert e ca e ziua mea si fac 17 ani. Ciudat, nu? Nu prea mi-am imaginat cum ar fi sa ai 17 ani. Nici macar nu m-am gandit prea mult la viitor.
De ce sa irosesi prezentul cand poti avea totul chiar acum?
Si cand te gandesti ca oamenii spun ca am scris o carte la 16 ani, ca sunt mica. Oameni buni! Sunt altii care scriu si la 13! Ei bine, si eu scriam la 13. Si la 12, si la 11.Va pot arata ceva de atunci, dar...Totusi va arat, sa vedeti cam de pe unde am pornit. Nu ca as scrie mare lucru acum, dar e clar o evolutie.
Deci, este un fragment din primul meu roman, "Vampire Love".
Ne-am indreptat spre padurea din afara orasului. Am ramas in masina si ma gandeam cum sa-mi incep conversatia dar pur si smplu nu imi ieseau cuvintele deloc. Incepeam un sunet si terminat cu gandul in alta parte. Peste cateva minute, Saya a inceput sa imi povesteasca, si am ascultat cu mare atentie fiecare cuvant pe care mi-l spunea.
-…era 15 iunie 1820, ora 21:30. Implinisem 17 ani in ziua aceea. Fusese foarte frumos. La petrecere au venit toti prietenii mei, si ne-am distrat pe cinste pana cand am iesit afara. Nu stiu de ce, dar simteam nevoia sa merg spre parc. Asa ca am plecat. Nu am anuntat pe nimeni, nu aveam habar ca avea sa fie ulrima mea zi acasa. Cand am ajuns in parc, m-am plimbat pe aleile pustii, iar la un moment dat m-am asezat pe o banca.
Am stat asa pana cand cineva s-a asezat langa mine si m-a salutat.
Mi-a intins un pachet, care parea un cadou, si asta si era. L-am deschis. In el am gasit o carte. Parea veche, si era plina de praf. Mi-a spus sa o deschid si sa citesc primul paragraf. Suna exact asa: "Nu o sa mai fi ceea ce esti. Viata ta o sa se schimbe complet, avem nevoie de tine. Trebuie doar sa avem acceptul tau. Tu insemni mai mult decat cerul si pamantul la un loc, si nu avem cum sa trecem peste batalia finala fara tine." M-am uitat la tipul de langa mine. El a urcat cu o repezitate uimitoare in copac. L-am privit uimita. Nu imi era frica, atunci nu imi era frica de nimic.
Pe cuvant ca nu am pus fragmentul intentionat. Am deschis documentul, am zis, dau la o pagina oarecare, ce e, oricat de prost ar fi, aia pun. Si wow, se pare ca 17 ani e ceva.
Ei bine, vampir-mania a inceput sa o lase mai moale, dar cert e ca inca are adeptii sai.
Povestea din care v-am pus fragmentul e preferata mea. Nu ar trebui sa spun asta, e ca si cand o mama ar alege un preferat dintre 2 gemeni. Sau ma rog, dintre copiii ei. Dar totusi, e prima mea poveste si...imi place.
Ei bine, probabil in cursul zilei de azi o sa va bombardez cu astfel de mesaje, sunt tare entuziasmata!
miku`
5 comentarii:
Din povestile scrise de tine, Vampire Love e si preferata mea :)
La multi ani!! ^_^
roxy
mersi roxy:*
mersi pentru ca esti citoarea mea de baza
ăsta ar trebui sa fie un titlu pentru tine...
>:D<
miku`
hey, ieri chiar a fost ziua ta de nastere? :O ei bine, iti spun si eu LA MULTI ANI!!!!! chiar daca e a doua zi, tot anul vei avea 17 ani >:D<
Sa fii sanatoasa si numai bine :*
hei, buna. mi-a placut parabraful de mai sus. E dintr-o carte de-a ta, sau doar un fic?
PS Stiu ca o trecut mult de la ziua ta dar iti spun si eu La multi ani!
orsicum eu sunt de parere ca in fiecare zi e ziua ta, in fiecare zi se implineste un an din aceasi data de anu trecut pana acum.:)
Rose
Well, mersi! Ai dreptate, fiecare zi e o sarbatoare.
Paragraful este din prima mea poveste inca nepublicata. Daca am putin noroc, poate va ajunge si ea carte.
`miku
Trimiteți un comentariu