Lykke Li - 'Sadness Is a Blessing'

Ador, ador melodia.

Sadness is a blessing

Sadness is a pearl

Sadness is my boyfriend

Oh, sadness I'm your girl

In gura profilor - fratele tau e actor?

Vineri dimineata ma cauta profa de latina, dupa cate am aflat eu mai tarziu, sa ma intrebe daca am un frate care e actor la TNC. Azi, la ora de latina, cand in sfarsit m-a prins la scoala, m-a intrebat. Nu, ii zic, n-am un frate actor. Am fost la D-ale carnavalului, zice, si mi-a placut de un actor. Exact din momentul in care l-am vazut m-am gandit la tine, ca semeni cu el, aveti exact aceeasi forma a fetei, si culoarea parului. Si statura voastra, si el e destul de mic. Si mai ales ca sunteti amandoi creativi, ca va place arta. Ramasesem cu gura cascata. Bine, bine, zic, dar nu e fratele meu. Sare imediat: e un actor superb si mai ales talentat.  sa te duci la D-ale carnavalului, ma auzi? Sa te duci neaparat sa-l vezi, trebuie sa-l vezi. Hm... Bine, zic, o sa ma duc.
Si imi adusei aminte acum de faza asta asa ca dadui un search. Tipul asta e "fratele meu demult pierdut", cum l-am supranumit [:))]. Nu-i asa ca-i draguuuut? E exact genul caruia i-as face mii de fotografii.

M.

[hamsteri-boli ale hamsterilor] abcesul - partea a II-a

Inca o data pentru detinatorii acestor animale fragile. Mititca a slabit parca si mai mult, imi e si... yuch sa ma uit la ea, sincera sa fiu, dar trebuie s-o fac, ba chiar s-o si curat cu Betadina de cateva ori pe zi.
La doua saptamani jumatate dupa aparitia abcesului e grea cat un fulg si mananca cat o  nefiinta. Adica abia ciugoale cateva bucatele de banana.
Bun, ce vreau sa spun este modul de administrare al hranii in aceasta perioada. Pentru ca nu am stiut si pentru ca nimeni nu s-a gandit sa ma anunte, nici macar veterinarul, am descoperit singura.
Singurul mod prin care hamsterii pot sa manance atunci cand au acest abces este acela de a avea hrana la dispozitie intr-o forma pastuoasa. Asta inseamna ca masele se compun din: banana data pe razatoare - atentie! nici macar banana, care a moale, nu o pot manca daca NU e data pe razatoare in bucatele cat mai mici. pentru ca e un aliment moale se va face un fel de pasta. stiu, arata groaznic,d ar e spre binele hamsterului vostru; morcov - evident, nu intreg ci dat pe razatoare, pe partea cea mai mica; galbenus de u faramitat, albus faramitat sau dat pe razatoare, cartofi pasati, biscuiti inmuiati in lapte... practic tot ce e moale si nu necesita folosirea dintilor.
La hamsteri dintii cresc absolut continuu, in fiecare zi. Daca ei nu si-i folosesc pentru a roade, vor ajunge sa nu si-i mai poata foloseasca si sa le provoace chiar altfel de vatamari. De aceea mergeti la medicul veterinar si rugati-l sa-i taie putin din dinti. Da, exact asta sa faca. Numai asa hamsterul si-i va putea folosi din nou.

M.

Alicia Keys - Girl On Fire

she got both feet on the ground

and she's burning it down

she got her head in the clouds

and she's not backing down

[EMMA] emma [IV]

Ziceam c-am inceput sa scriu Emma, o poveste fara un subiect anume. M-a traznit sa scriu ceva. Adica am reusit sa alung lenea si sa scriu, c-am avut niste idei care-mi placeau...

EMMA

Mă simt goală. Ca în visele acelea în care mergi pe stradă și brusc realizezi că nu ai nimic pe tine, nici măcar pantofi. Și pentru că ești așa gol în public, încerci să te ascunzi, să te întorci acasă, să te ferești. Oricum, nu pare să-i pese nimănui de goliciunea ta, dar tu tot te simți dezbrăcat.

Însă nu sunt goală. Nici într-un vis nu sunt.

Alerg pe niște scări. Urc trepte, câte două, câte trei. Fug. Pe scara blocului e întuneric, afară noapte. Nu am un țel. Vreau doar să scap. Nu mă urmărește nimic material. Nu aș fugi dacă cineva ar vrea să mă prindă, să mă ucidă. I-aș cere doar să fie rapid, îmi e teamă de durere. Tocmai moartea o caut. Nu știu dacă o caut cu adevărat, ar putea fi doar un impuls, o greșeală de moment, ceva care alții îl consideră trecător, tabu al tinereții. Dar nu e. E în mine de ani de zile, nu pot să-l pierd, să scap de el. E și în alții, dar unii se descurcă. Se descurcă bine, de parcă ar fi dresați să meargă pe un anume drum. Dar eu nu sunt. Am evadat și acum m-au înconjurat leii din junglă. E o junglă ipotetică, fizic sunt încă în acest bloc.

Am ajuns la etajul opt. Am urcat scările în câteva minute. Nu eram bună la sport. Nu sunt. Dar durerea te face bun la orice. Teama. Dragostea. Niciuna nu vine la pachet cu un ghid de folosire. Vin așa, necomandate, ca un cadou al providenței. Ei zic că sunt încercări. Că numai ce buni supraviețuiesc. Milioane de oameni supraviețuiesc. N trebuie să fii geniu să iubești. Dacă te gândești, geniile nici n-au iubit prea mult. Cine a inventat expresia asta ilogică? Geniile n-au timp de iubire.

Noi cei simplii avem.

Dar dacă nu o putem primi așa cum ne-o dorim? Dacă nu există dragoste chiar pentru toți? Poate se mai termină rezerva din când în când. Atunci când m-am născut (iarăși o expresie ilogică!) era gol depozitul de dragoste. Mi-au dat niște firimituri, dar nu-mi ajung. Sunt lacomă. Vreau dragoste. Vreau să iubesc. Poate că iubesc. Iubesc. Chiar iubesc. Sunt lacomă pentru că vreau să fiu iubită.

Etajul 10. Am ajuns. Mai usc câteva trepte, ajung pe acoperiș.

E frig. E martie. Urăsc martie. E plin de remișciențe. Nici zăpadă, nici iarbă, nici primăvară, nici iarnă. Ca atunci când nu speli găleata în care ai ținut gunoiul. Încă simți mirosul urât a ceea ce a fost.

Deschid ușa. E din fier masiv. Am noroc, nu are nici-un lacăt. Ar fi trebuit să cobor cele 10 etaje și până aș găsi un alt bloc cu zece etaje aș putea să mă răzgândesc.

Mă doare genunchiul, fundul. Am căzut de vreo câteva ori în fuga mea. Era întuneric complet. Ca în mine. Oare corpul are lumină în el? E vreun suflet care să-l lumineze? Nu are?

Mă apropii de margine. Mă uit peste oraș.

Nu e așa mare.

Dacă aș fi avut cu ce, aș fi făcut o fotografie. O ultimă plăcere înainte de moarte.

Îmi trece vântul prin păr, mă ia cu frig, îmi strâng brațele în jurul corpului. Mă uit în jos. Nu-mi e teamă. Lacrimile mi s-au uscat pe față. Am plâns destul. Vreau să mă plângă și ei. Și ea.

Mă așez lângă margine, îmi scot din rucsac o sticlă de vodkă. Vreau să zbor atunci când voi cădea.

Vor crede că m-am îmbătat, că m-am împiedicat, că a fost un accident. E mai bine.

Nu vreau să îmi plângă de milă. Dar vreau să-mi simtă lipsa. Oare există fantome? Mă voi întoarce și eu ca una? Voi merge în Iad pentru că am încălcat regulile? Voi merge în Rai? Mă voi reîncarna?

Beau din sticlă, mă arde pe gât în jos spre stomac. Beau cât mai multă, cât mai repede. Când simt că o să vomit mă ridic. Mă sprijin de zidul micuț care împrejmuiește marginile. Mă uit în jos.

Strâng din ochi. Ridic un picior. Începe să-mi fie teamă. Ce-i în neregulă cu alcoolul ăsta? Ar trebui să mă încurajeze. Dau să ridic și celălalt picior.

– Ești murdară pe cur.

Cât pe ce să cad fără să știu cine a vorbit. O fi vreun înger? Mă întorc. E un tip. Stă lângă ușă, jos. Are o bere în mână.

– Și ce, îi zic.

Se ridică. Vine spre mine. Are părul negru și lung și vâlvoi. Și fața albă. Pielea albă.

O fi diavol?

E îmbrăcat în negru de sus până jos. E frig, dar are tricou.

Zâmbește. Zâmbetul ăla „eu știu tot”.

– Nu te sinucizi cum trebuie.

Pufnesc. Dau să mă întorc cu spatele, mă urc iară pe zidul mic. Băutura începe să-și facă efectul.

– Ia sticla aia dacă vrei, zic. Să nu suni la salvare, mă auzi?!

– Nu sun.

– Bine.

Gata, sar.

O secundă în aer. O secundă.

Mă ia de mână. Prost spus. Mă apucă de mână cu atâta forță că simt că mi se dizlocă umărul. Cred că mă apucase chiar de când voiam să sar. De când mă urcasem. Mă izbesc cu fața de zid. Mă doare.

– Ce naiba faci cretinule?!

– Vrei să mori?

– Da!

– Vrei?

Stau atârnată la nu știu câți metrii înălțime pe un bloc cu zece etaje. Mă uit în jos. Trec mașini. Mă uit în sus. E cerul negru. Dar el e în fața cerului, prea aproape de mine. Nici nu pare să se chinuie. Sau nu mai văd eu bine. Mă doare mâna. Încerc să scap. Începe să mi se facă frică. Când mă uit în jos, îmi dau lacrimile. Mi se face frică de-a binelea. Mă prins de el acum. Îmi strâng mâinile în jurul mâinii lui.

– Vrei să mori?
Nu-i răspund. Îmi e frică. Frică. Frică. Nenorocitul mi-a luat ultima șansă. Așa cum stau, atârnată, uitându-mă în jos, deslușesc bine movitul nebuniei mele. Poate că era o închipuire dată de spaimă și alcool, dar o văd trecând pe stradă, exact sub mine, cu el.

Îmi vine să strig, nu o fac. Îmi vine să-i zic lui să-mi dea drumul, dar acum îmi e frică.

– Nu vreau, îi zic.

– Nu te aud.

– Tâmpitule, ridică-mă.

– De ce?

– Prost ce ești, ridică-mă acum!

Mă ridică, cad pe el, rămân așa. Îmi e prea frică să deschid ochii, el nu se mișcă. O fi murit? Cum să moară? Respiră. Încep să respir și eu. Îl miros. Fără să vreau. Miroase bine. E un parfum care mă înțeapă, mă aduce în realitate.

Plâng. Mă ridic și plec.

Încer să cobor scările, nu văd nimic, mă împiedic. Îl aud în spatele meu însă atunci când cad și mă rostogolesc de vreo câteva ori simt că fiecare por al meu urlă de fericire. Reușesc să alung din durerea care mă sufocă în interior.

Nu mai simt nimic.

Mă gândesc la idiotul care nu m-a lăsat să cad. Nu știu dacă îi sunt recunoscătoare. Las pe mâine. Închid ochii.

Nici nu cred că m-am lovit, eram la ultima treaptă. Dar mă doare. Și plâng. Cineva deschide ușa și lumina mă invadează. Aud ceva de salvare și când idiotul mă întoarce cu fața în sus văd că are ochii albastrșii prea albaștrii. O fi alcoolul sau... are trei, patru, cinci ochi? Se clatină. Văd negru.

[hamsteri-boli ale hamsterilor] abcesul

Acum doua saptamani hamsterita mea dadea semne de nevoiosie, mai ales seara, cand trebuia sa iasa afara si sa se joace. La o examinare mai atenta am descoperit ca are abces, o umflatura cam cat o maslina la gat, plina cu puroi. M-am speriat, am cautat pe internet, am gasit detalii despre ce presupune aceasta boala si am inteles ca exista doua posibilitati: ori se sparge de la sine acea punguta cu puroi, ori trebuie sa merg la medicul veterinar sa i-o sparga el si sa o curete. In saptamana urmatoare nu am avut timp deloc sa merg la veterinar. Intre timp, miercurea, deci la vreo 3 zile de la aparitie, i s-a spart abcesul. Era uda pe burta si pe o parte iar umflatura se diminuase. Chiar si asa, mai ramasese umflat cam de marimea unei alune. Sambata m-am dus la veterina care mi-a spus sa ii dau pe umflatura cu Betadina sau Tinctura de Iod. Timp de 3 zile am folosit aceasta metoda. Intre timp umflatura a crescut si a a juns la marimea unei nuci. Miercuri am mers din nou la veterinar si mi-a spus sa ii dau in continuare si sa merg la control sambata. Nu am putut merge ieri, dar am mers azi. La doua saptamani de la aparitia abcesului, timp in care micuta nu a mancat mai nimic, abia in a doua saptamana mi-am dat seama ca nu poate sa manance si am inceput sa-i dau galbenus de ou, banana maruntita, biscuiti inmuiati in lapte paine faramitata, a slabit asa de tare ca i se vad oasele. Nu a putut sa manance pentru ca umflatura i-a modificat forma dintilor, cei de sus au fost fortati sa coboare in jos ssi nu se putea misc aprea tare, in plus abcesele sunt foarte dureroase, mai ales pentru animalute asa mici.
Astazi doctorul i-a scos puroiul, acum nu mai e umflata deloc si a mancat ceva mai multa banana. Parea sa manance mai usor.
Am scris toata povestea asta in cazul in care cineva care are hamster si i se intampla acest lucru poate ajunge din intamplare pe aici in incercarea de a descoperi ce are micutul. Ideea e ca trebuie sa mergeti la veterinar cat mai repede si eventual sa il rugati sa ii scoata puroiul, e mai bine decat sa asteptati sa i se sparga abcesul singur, deoarece exista posibilitatea sa ramana puroi, asa cum s-a intamplat cu micuta mea si sa i se infecteze din nou. Chiar de cand vedeti aceasta umflatura dati pe tot locul umflat cu Betadina sau Tinctura de Iod, produse pe care le gasiti in farmacii.
Aceste abcese se formeaza de la diverse lovituri, intepaturi. Doctorul mi-a spus ca micutei mele i-a intrat o aschie de la talaj si ca apoi i s-a infectat. Hamsterii sunt animalute mici si foarte sensibile, deci fiti atenti la orice semn pe care il da: oboseala, stranut, neactivitate, ORICE este in contradictie cu modul lor obisnuit de activitate.

Miku.

eu.

Intotdeauna m-am gandit la mine si m-am pus in relatie cu ceilalti, chiar si in cele mai banale situatii. E normal din moment ce traim in societate. Doar ca, desi ma puneam in relatie cu ceilalti, ajungeam mereu sa ma las pe mine pe ultimul loc. Voiam sa-i ajut pe ceilalti. Sa fie ei fericiti. Si pentru ca am facut asta, pentru ca nu am spus nu de prea multe ori, oamenii s-au obisnuit sa primeasca fara sa ofere in schimb nimic. Lucru care ma deranjeaza. Din moment ce eu as face orice sa te ajut, vreau ca si tu sa ma ajuti atunci cand am nevoie. Nu vrei? Bine, atunci nu te mai ajut nici eu. Sigur, Biblia contrazice acesta lege a Talionului "Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte", dar societatea democrata in care traiesc e ca o haita de lupi. Sigur, stau in grup foarte multi oameni, par sa se ajute, insa la un anume punct toti se invidiaza si or sa sara la gatul celuilalt. Nici asa-zisa prietenie nu merge pana in panzele albe. B. zice ca de-a lungul vietii formam aliante (prietenia, casatoria), dar ca de fapt suntem singuri, pe cont propriu. Sunt de acord.
Asa ca o sa-mi asum acest rol, o sa joc singura, o sa formez aliante, dar o sa raman eu pe primul loc. Gata cu E./M. cea de treaba. Te voi ajuta, dar sa stii ca sunt foarte putine persoane pentru care as face totul neconditionat. Foarte. Putine.

Miku.

Seringi infundate

Stii momentul cand realizezi ca vrei prea multe, ca ti le doresti pe bune si ca nu pot fi reale? Si momentul in care ti se spune ca esti rasfatat si ca ar fi bine sa te maturizezi? Apoi momentul in care incepi sa tipi, sa plangi, sa iti arunci afara toate nemultumirile, tot ce s-a adunat, tot ce nu ai spus vreodata afara ori din teama de a nu-i rani pe ceilalti, ori pentru ca nu ai vrut sa accepti realitatea?
Da, momentul ala e primul final serios al vietii. Si-or sa tot fie pana ce corpul tau va ceda intr-o zi de tot si o sa te stingi la fel de repede cum te-ai si nascut. Si n-o sa mai ramana nimic din tine. Nici olimpiezi, nici temeri, nici frustrari, nici dileme, nici lucruri bune si nici rele.
O sa dispari pur si simplu, asta daca nu exista un Dumnezeu care sa te trimita in Iad, pentru c-ai fost prea rau cu tine si cu ceilalti, sau bun, pentru ca ti-ai urmat cursul vietii fara sa cazi in gropi. Sunt oameni care nu cad in gropi. Dar parca sunt prea simpli. Seci. Uscati. Ca niste gherute mici de copac sub soarele de vara.

de Ion Creaga

"Povestea povestilor" sau "Povestea pulei", scrisa de Ion Creanga.
De asta nu se zice la scoala. Nuuu, de ce naiba sa se zica. Ni se zice doar ca Ion Creanga e un mare scriitor roman. Nu contest, scrie misto si ii citeam si eu povestile in tinerete [:))], dar povestea asta am gasit-o in kindle [nu stiu ce-a fost in capu` lu fratemeo cand a pus-o acolo]. E una dintre cele mai tampite povesti pe care le-am citit. Si credeti-ma, am bantuit forumuri cu Tokio Hotel 4 ani de zile.

No ziceti si voi... sau mai bine cititi, apoi ziceti. Linkul e in numele povestii.
Miku.

Uneori parca nu suntem vii. Parca suntem scapari fulgeratoare ale altor universuri. Cred ca fiinta umana nu a fost neaparat facuta din "iubire". Pe undeva pe acolo, profesorul Utonium a spart o eprubeta care continea raul in stare pura.

Moment

Cerul e-aprins albastru de un răsărit iernatic,

Nu ninge, dar cad din cer lacrimi albe de înger

Rostogolindu-se peste Pământ și oameni.

O cioară neagră sparge liniștea ce a cuprins cerul,

Și se aude strigătul ei prelung în ecouri sacadate mult timp după.

facebook?

Eu aveam un cont facebook de cand lumea si pamantul, dar nu l-am folosit niciodata pe bune. Insa azi m-a traznit ideea sa-mi fac si eu o pagina din asa draguta numai petru fotografii.
Asa ca... facebook-addicted, va invit in galeria mea. :)) Chiar aici.

a cup of

love is not so cool

seems to be made of sugar

but on the top

it has a beautiful heart of poison

i wanna go to desert

and scream