Nirvana - Lake of Fire

`miku

„Cercul Secret” de L. J. Smith

„Cercul Secret” de L. J. Smith

♡ Contextul în care am achiziționat-o / citit-o

Prima carte din această serie am primit-o de la Ramona. Nu știam dacă merită cumpărată, așa că mi-a oferit-o spre citire pentru a vedea dacă-mi place.

☆ Despre ce este vorba în serie?

În acestă serie ne este prezentat un fragment, de altfel, cel mai important, al vieții unei adolescente de șaisprezece ani pe nume Cassie care se mută în vechiul orășel din care provine mama ei, unde bunica ei, pe care mama ei o lăsase cu mult timp în urmă, numit New Salem. O serie de evenimente îi descoperă că ea este vrăjitoare și că face parte di vrăjitoarele originare din Salem, presupus omorâte pe rug cu sute de ani în urmă.

Moartea unor elevi ai liceului din New Salem, descoperirea unui element al vechiului Sabat de vrăjitoare, iubirea reală dar interzisă pe care o simte pentru Adam, iubitul Dianei, cea mai frumoasă și bună ființă pe care Cassie o întâlnise, toate acestea se strâng în sufletul ei, apăsând-o. Mai mult de atât, noul director al școlii este vrăjitorul John cel Negru care vrea să distrugă New Salemul și să pună stăpânire peste Pământ. Cassie este însă cea care trebuie să salveze totul.

♡ Detalii despre carte

Format: 13 x 20 cm 

Autor: L.J. Smith  

Traducere: Adrian Deliu 

Editura: CORINTeens 

Aparitie: 2011, 2012

Preț: 39.90 RON 

Varianta 11 x 18 în ediție de chioșc este 10,9 lei

☆Recomandare/ Părere personală

Mie îmi place această serie datorită ușurimii cu care se citește. Ultima carte am citit-o în vreo două ore, în pauzele de la școală. Primele două le-am citit seara, înaint de culcare, când nu necesită o atenție deosebită. Ideea cărții este frumoasă, aduce în prim plan iubirea, ideea sufletului pereche, ideea miticului care se îmbină cu realul.
Pare un basm adaptat zilelor noastre și asta îmi place enorm, deoarece am o nevoie uriașă de frumusețile basmului, pentru că sunt, cred, singurele care ne îndeamnă să visăm în continuare cu ochi de copil.

♡ Detalii despre autor/autoare

L.J. Smith este o scriitoare americană care trăieşte într-un orăşel din nordul Californiei. Este autoarea a peste douăzeci şi cinci de cărţi, printre care trei trilogii – The Forbidden Game, Dark Visions şi The Secret Circle (apărut şi în limba română sub titlul Cercul Secret, la imprintul editurii Corint Junior – CorinTeens) –, trei serii – The Vampire Diaries, Night World şi The Night of the Solstice – şi numeroase povestiri.
Romanele ei combină mai multe genuri, horror, science-fiction, fantasy şi romance, şi sunt populate de personaje de o frumuseţe neobişnuită – fie că sunt oameni sau fiinţe supranaturale –, majoritatea foarte tinere (sau care par foarte tinere). Conflictul este de obicei între bine şi rău, între lumină şi întuneric, gravitând în jurul unui personaj central ambiguu, care, încercând să seducă eroina principală pentru a o atrage în lumea lui întunecată, sfârşeşte prin a renaşte el însuşi în lumină.
Seria Jurnalele Vampirilor a fost adaptată pentru televiziune, serialul produs de CW având premiera la 10 septembrie 2009.

☆ În comparație cu alte cărți ale aceleiași autoare...

Am mai citit și seria „Jurnalele vampirilor” de aceeași autoare și am observat că autoarea are o înclinație spre scrierea mai mult feerică decât fantasy. Îi place să transforme povestea într-un fel de basm cu prințese ca în vechime, unde personaje negative care trebuie să moară mor în așa fel încât cititorul nu simte cu adevărat durerea lipsei acestora decât dacă ele chiar nu se mai întorc.
În comparație cu seria menționată mai sus, seria „Cercul secret” are o acțiune mai bine proporționată, se vede că finalul este rescris prin prisma începutului.

♡ Ce recenzie urmează ?

Recenzia seriei „Jocurile foamei” de Suzanne Collins.

"Poker in infern" de Florian Lafani si Gautier Renault

"Cand joci, nu esti liber; pentru jucator,

jocul e o capcana"

Milan Kundera, Iubiri caraghioase

Asa incepe cartea care mi-a atras atentia la prima vedere. Adam, un tanar student la Amsetrdam Business School. Cand intr-o zi trimite un e-mail, mai mult din curiozitate, unei societati medicale care cauta voluntari pentru a testa medicamentele, Kramer Investment el nu isi da seama ca isi schimba soarta cu mainile proprii.

In fapt, toata aceasta organizatie nu era decat un joc real in care odata ce intri nu mai poti sa iesi. Dupa o serie de intamplari din cele mai tematoare si indisciplinatoare, cartea se termina intr-un fel in care parca ne-am dori sa-l schimbam, cu toate ca este in mare parte un final bun.

Pe mine cartea m-a atras in principal pentru titlul sonor. "Poker in infern". Pe cine nu ar atrage? E ca si cand te-ai juca cu moartea pe Empire State Building...

Pe de alta parte, si coperta are un rol excesiv de atractiv.

Cartea a aparut la editura All, mi-a fost trimisa in campania vALLuntar si v-as fi recunoscatoare daca v0ati da parerea, fiindca fiecare comentariu valoareaza minute pentru cei mai putin norocosi.

Lectura placuta!

Never Think - Robert Pattinson

Nu ascultasem pana acum nimic din ce canta Rob, cu toate ca stiam ca el a scris cateva melodii si chiar ca un a aparut in coloana sonora a unuia dintre filmele seriei Amurg. Nici nu stiu cum am ajuns sa ascult aceasta melodie, stiu doar ca-mi place. E pur si simplu perfecta pentru a privi stelele noaptea, pentru a contempla si pentru a visa...
Foarte frumos, Pattinson! Sunt un fan de-acum. :)

`miku

Blocata in timp

M-ar fi tentat sa spun ca sunt pierduta in timp, insa imediat am realizat ca nu sunt pierduta, sunt doar blocata in timp.
Adevarul este ca, alaturi de o lume care vrea sa para indiferenta dar puternica si perfecta, ma simt undeva departe, de parca mi-as fi ridicat singura o cortina transparenta ce poseda o putere asemeni fierului, cu toate ca merg si exist printre toti.
Cu toate astea, cortina aceasta nu face decat sa-mi incetoseze privirea ca o ploaie deasa de lacrimi izbucnite strident ce nu fac altceva decat sa intepe ochii ca niste ace minuscule si ascutite.
Si am ramas singura dupa cortina mea, putand sa analizez lumea si sa vad defectele, dar mai mult de atat, murind incet in constientizarea miilor de defecte care ma subjuga si ma indeasa catre o patura inexistenta a societatii joase.
Intr-adevar nu sunt ca multi, dar adevarul e ca nu sunt ca ei pentru ca sunt mai rau decat au fost ei vreodata. Ignoranta mea naste un egoism fluid care nu poate da roade bune, el contorsionandu-se intr-un final al unui masacru al tuturor elementelor bune ce au incercat vreodata sa-si atinga nefiinta de materia mea.

`miku

Minutul 00

Profa de religie ne zicea anul trecut: incercati si voi, macar o data pe an, sa va ganditi ce lucruri bune a-ti facut voi. Nu ma refer la fapte bune, ci la ceea ce a-ti facut voi pentru voi si va simtiti impliniti.

Aducandu-mi aminte de asta, imi zic: ce am facut eu bine pentru mine? Nici nu ma gandesc la ce am facut bine pentru altii, ca probabil nu as aduna ceva nici pe degetele de la o mana.
Dar nici pentru mine nu cred ca am facut prea multe...

Ok, serios, ma gandesc dar tot nu gasesc nimic. As zice ca cititul cartilor, dar adevarul e ca nu am citit chiar atat de mult...
Daca as sti sa cant la pian, m-as simti...altfel.
Dar nu stiu.
Deci, prin urmare, sunt doar un om, cu o existenta banala, asa ca as face mai bine sa tac si sa nu mai critic.

`miku

Monotonie. Frustrare. Luceafarul. Porcarii

Am o gramada de lucruri de spus si nici nu stiu cu ce sa incep. Si tocmai pentru ca sunt atat de multe nu le pot spune, pentru ca nestiind cu ce sa incep nu ajung sa incep niciodata. Dar...
In primul rand, pentru prima oara, imi fac griji pentru parul meu. Bretonul imi sta de parca as fi Elvis Presley, in loc sa stea in partea opusa si imi e enorm de greu sa-l aranjez pentru ca-mi pica ochii in gura.
In al doilea rand, m-am saturat de monotonia scolii. Nu mai rezist inca doua saptamani pana la vacanta. Si, dupa cum am mai spus, scoala mi se pare inutila atata timp cat nu invatam nimic nou.
In al treilea rand, oricat de mult incerc sa realizez ceva pentru viitorul meu, totul esueaza datorita neincrederii celorlalti. Am icnercat sa nu dau vina pe ei, dar ma simt mai bine daca ii consider pe ei vinovati pentru insuccesele mele. Macar o data. Ca de-aia sunt romanca.
In al patrulea rand, realizez ca nu am nici-o recenzie cu picioarele pe pamant. Toate cartile pe care le-am citit sunt doar carti, simple in existenta lor, bogate pentru cei care vor sa le vada cu adevarat, dar care nu si-au lasat nici-o amprenta fizica asupra existentei mele. Sper ca de acum incolo sa invat sa fac o recenzie in regula.
In al cincilea rand, m-am saturat de orasul pe care-l vad in fiecare zi, am nevoie sa ies din rutina, din locurile astea pline de claxoane, de manele, de aglomeratie. Vreau la tara, sau in alta tara, dar vreau altundeva.
In al saselea rand, nu are nici-o logica sa invat Luceafarul pe dinafara, dar trebuie sa o fac, ca asa doreste profa de romana.
In al saptelea rand, simt o nevoie acida sa fac poze si nu am cu ce. Vechiul aparat lasa de dorit.
In al optulea rand, cartile pe care le citesc zilele astea sunt de o intensitate care ma da peste cap. M-am legat prea mult de personaje iar ele mor pe capete.
In al noualea rand, ma simt dezamagita dar totusi fericita ca exista persoane care nu ma agreaza. Macar asa pot reveni cu picioarele pe pamant.
In al zecelea rand, stiu ce sa scriu la povestea mea, dar nu ma simt in stare sa o fac.

Si lista continua la infinit.

De ce nu mai invata adolescentii...de fapt, de ce nu mai invata oamenii in general?

De ce?
Pentru ca nu mai sunt obligati sa o faca.
Nu mai sta nimeni cu cutitul [sau cu catalogul] la gatul lor, asa ca de ce sa o faca?

La sedinta a venit un coleg de-al meu si a spus, cand diriginta a intrebat de ce nu mai invata copiii: Pentru ca profesorii nu ne mai cer asta. Pentru ca nici profesorilor nu le pasa.

Asa ca...chiar daca este viitorul nostru...daca nu e nimeni sa ne aminteasca asta, noi de am mai invata? Si cand vezi ca oameni cu o facultate lucreaza la magazinul din colt...te gandesti, ce naiba? Pentru ce mai invat? Ca tot acolo ajung...

`miku

Citat...

Nu-i asa?
Dar daca traiesti ca un om obisnuit? Atunci n-ar trebui sa respecti regulile unui om obisnuit? N-ar trebui sa nu te dai rege daca nu esti?

`miku

Love Is Worth the Fall - OAR

`miku

banii.fericirea. ?

Poate ca banii nu aduc fericirea suprema, dar ei aduc in mod sigur fericirea generala.
`miku

Smth

Nu inteleg de ce mi se cere sa inteleg lumea altora. Eu abia reusesc sa o inteleg pe a mea.
`miku

Colac peste pupaza

Am pierudt si aparatul foto. Aica azi il pierdui...in taxi.
Nu pot spune mai multe pt ca sunt prea suparata.

Oare ce urmeaza? Sa-mi pierd casa?
Ba nu, asta ar fi prea simplu. O sa fac rubeola si n-o sa mai merg in vacanta in Bucuresti, si n-o sa mai vina nici sora mea la mine. Asta o sa se intample. Sunt sigura.
`miku
P.S. nu se ofera nimeni sa-mi omoare si ultima farama de viata? 

Haruki Murakami - citat

"Cred ca nimanui nu-i daduse prin cap ca perdelele se pot spala si ele. Toata lumea se gandea, probabil, ca apartin ferestrelor si atat."

Padurea Norvegiana - Haruki Murakami

`miku