m-am gândit să-mi fac și eu tema o dată în semestrul ăsta, să o fac integral. aveam de tradus propoziția [...] a young couple, married just in time, accused of murdering their six-month old child. apoi m-am gândit la avort, la crime, la ce îi determină pe oameni să ia anumite decizii, sau ce îi împinge către unele acțuni fără să gândească la rece
asta vine de la o persoană care nu cunoaște detalii privitoare la lege. vorbesc aici strict moral
de ce e legal să omori un copil nenăscut, desigur, într-un stadiu de dezvoltare primar, și nu mai este legal să-l omori după ce l-ai născut? e tot copilul tău.
dar. practic, un copil de o lună (intrauterină) ar putea fi comparat cu unul de 5 ani, iar un copil de 7 luni (tot intrauterin) poate fi comparat cu un om de 60 de ani. sunt etape diferite ale existenței. în coreea, la vârsta unei persoane, se numără și anul intrauterin; ei sunt mai aproape de realitate.
știu, copiii omorâți (sau hai să-i spunem fetus, ca să știm exact despre ce vorbim) sunt copii nedoriți și cel mai probabil viața lor ar fi destul de grea. dar părinții (atât mama, cât și tatăl) – consider eu – au comis o crimă.
în același timp pun și întrebarea următoare: și dacă au comis o crimă, ce?
ei bine, nu știu. moral, nu consider avortul o variantă. până la urmă trebuie să ne asumăm acțiunile pe care le întreprindem.
nu, chiar nu știu.
LATER EDIT
apoi mă gândesc că oricare dintre noi nu ar fi putut exista, că oricare dintre mame ar fi putut face avort, că noi am fi putut fi oameni, dar am fi fost uciși de propriile mame
asta vine de la o persoană care nu cunoaște detalii privitoare la lege. vorbesc aici strict moral
de ce e legal să omori un copil nenăscut, desigur, într-un stadiu de dezvoltare primar, și nu mai este legal să-l omori după ce l-ai născut? e tot copilul tău.
dar. practic, un copil de o lună (intrauterină) ar putea fi comparat cu unul de 5 ani, iar un copil de 7 luni (tot intrauterin) poate fi comparat cu un om de 60 de ani. sunt etape diferite ale existenței. în coreea, la vârsta unei persoane, se numără și anul intrauterin; ei sunt mai aproape de realitate.
știu, copiii omorâți (sau hai să-i spunem fetus, ca să știm exact despre ce vorbim) sunt copii nedoriți și cel mai probabil viața lor ar fi destul de grea. dar părinții (atât mama, cât și tatăl) – consider eu – au comis o crimă.
în același timp pun și întrebarea următoare: și dacă au comis o crimă, ce?
ei bine, nu știu. moral, nu consider avortul o variantă. până la urmă trebuie să ne asumăm acțiunile pe care le întreprindem.
nu, chiar nu știu.
LATER EDIT
apoi mă gândesc că oricare dintre noi nu ar fi putut exista, că oricare dintre mame ar fi putut face avort, că noi am fi putut fi oameni, dar am fi fost uciși de propriile mame
