Imagine de ansamblu
Inițial, atunci când
Cristina Boncea a oferit un număr de cărți spre recenzare, am zis că e ocazia perfectă pentru a-i citi cartea și pentru a avea destulă determinare să scriu o recenzie. Nu de alta, dar lenea e cea care mă ține mereu din treabă. Vorba 'ceea, dacă vrei să faci ceva, faci, nu contează că n-ai timp.
Divaghez. Cristina B. mi-a trimis cartea prin poștă, dar Poșta Română, o doamnă bătrână, cu obiceiuri învechite și cu o memorie foarte slabă, nu mi-a adus cartea. Am tot așteptat și verificat cutia poștală (plus că i-am înnebunit pe cei de la poștă) zi de zi. Și nici urmă de carte. După vreo lună, cartea s-a reîntors la Cristina (măcar Poșta a reținut adresa ei), chiar înainte de Bookfest.
 |
| lansare Bookfest 2016 |
Day 1
Sâmbătă, 04.06.2016
Bookfest 2016. Edenul cărților și toate cele. Cristina Boncea stă lângă Cristina Nemerovschi și Alexandru Voicescu. La 13:30 a fost lansarea de carte a continuării romanului
Octopussy,
Becks merge la școală. Cristina a mai crescut de când nu am mai văzut-o eu, acum vreun an, cred, la lansarea Octopussy de la Humanitas... o librărie Humanitas (sper că țin minte bine că era Humanitas) de pe Calea Victoriei. Mi-a plăcut mult ținuta Cristinei.
Seara am citit un capitol și m-am tot întrebat cum va fi cartea. Îmi place coperta. Aceea e o caracatiță întoarsă invers, hm? Sau o meduză. Hm. Titlu: Octopussy. Curioasă de ce.
Day 2
Duminică, 05.06.2016
Capitolele 1-6
Primele capitole ale cărții mă duc cu gândul la melodia Führe Mich a celor de la Rammstein. Fragilitatea vârstei lui Becks și a Hyenei îmi inspiră Nabokov. E ceva Lolitic momentan.
Cu Octopussy nu știi de unde să începi. Adică ce să crezi. Scrisul, povestea în sine, acțiunea. E ceva
big, I know it, și e prima carte a autoarei. Poate e stilul în formare, poate e amețeala acțiunii, dar iubesc asta. Iubesc să citesc o carte care nu spune o poveste de la A la Z, ci crează un puzzle pe care
mori să-l descoperi. E frumos formată acțiunea așa, cu intercalările dintre trecut și prezent ("Trecutul se șterge în fiecare secundă, așa că tot ce rămâne este viitorul. [...] [C]i pentru că amintirile înseamnă învierea trecutului, a unor momente în cele din urmă inexistente. [...] Privit prin prisma prezentului, trecutul [...] transformă toate sentimentele trăite atunci, oricare ar fi fost ele."; p.30-31)
Day 3
Recenzia scrisă, 23.07.2016
Chestia e că am terminat cartea la începtul lui iunie, da apoi m-am luat cu jobul și licența și nu am mai citit ori scris nimic.
Zilele astea am recitit fragmentar cartea și astăzi, în sfârșit, am ajuns să scriu și recenzia.
Cristina Boncea a adunat în Octopussy niște clișee zilnice ale vieții adolescenților (cum scrie și pe coperta a 4-a: "sex, droguri, alcool, nopți în cluburi, haine de fițe", le-a descompus în firicele mici și le-a analizat pe fiecare în parte, iar rezultatul este un roman psihologic intens, pe care îl citești vrând să știi
de ce.
Uite, spre exemplu, Becks face sex cu Ham, câinele familiei. Iar ăsta este, pentru mine, este
de ce-ul cel mai mare al cărții. Vorbind cu cineva despre această carte, am zis: vreau s-o citesc să văd de ce ar face cineva sex cu un animal, care este motivul care te împinge să faci asta și ce cauți.
Desigur, Becks, asemeni surorii sale, se caută pe ea însăși. Este într-o perioadă în care acest fapt o ajută. Asta simte și asta face. O modalitate de găsire a sinelui destul de interesantă. Faptul este explicat de unchiul Phil (desigur, în viziunea mea e o trimitere către Dr Phil) printr-un fel de boală psihică transmisă din generație în generație în familia Sugar:
"Octopusy este mai mult decât o boală provocată de apetitul sexual crescut datorită confuziei pe care o creează în mintea pacientului. Acesta ajunge să vadă simboluri sexuale sau legate de sex în orice obiect, ființă sau imagine. Efectul Octopussy blochează mintea și o redirecționează spre acest gen de redare. [...] Efectul Octopussy este o boală mintală gravă care poate afecta funcționarea corectă a creierului, depășind nivelul unei simple erotomanii și poate împiedica un stil de viață normal în societate." (p.170)
Cristina nu se bazează în acest roman pe o neapărată acțiune ca la carte. Nu e un roman cu un început și un sfârșit. E un fel de vis în care intri brusc, apoi ești trezit brusc exact în acel moment în care știi că e ceva important ce urmează să se întâmple.
Felul în care se citește acest roman e nebunesc. Extrem de amuzante și introspective, surorile, Hyena și Becks ("Se gândește la bere. A aflat de curând că e o bere cu numele ei. Ea nu bea bere, de unde naiba să știe... Ce idioți. Ar face bine ca nici părinții să nu fi avut habar atunci când au numit-o. (Că doar nu e botezată sau ceva. Nu are nicio religie și totuși își dorește din toată inima să existe cineva acolo sus care să-i urmărească fiecare mișcare, să o vadă în fiecare secundă din viață și să știe tot ce a făcut ea până la 13 ani.")) dau o magie unică romanului, ceea ce te face să te reîntorci, să recitești și să cauți să înțelegi.
