Capitolul 1 din "Istoria unei nazuinte"

Am postat primul capitol din Istoria unei nazuinte aici.
O mica parte:
"Dimineața rece de martie se ridicase parcă prea repede. Noaptea balului de bun venit  fusese lungă, iar lumina ce reușea să se strecoare prin jaluzelele noi făcea ca trezirea să fie și mai grea.
Se ridică pe coate, privind în jur. Deși ajunsese cu numai o zi în urmă, își putea recunoaște camera. Și știa clar că aceasta nu e a ei. Își acoperii ochii, apoi se ridică în picioare masându-și tâmplele. Cearșaful se prelinse încet, dezgolind-o. Își privi instantaneu corpul, apoi își întoarse capul și văzu că în același pat mai stătea cineva. Privind mai bine realiză cum ajunsese acolo."

Concurs pe Carte pentru mine

Am gasit un concurs care are ca premiu szonul 1 TVD.


"Concurs(7)

Update: Eram obosita aseara si am uitat sa mentionez ceva important:d, pentru cei care posteaza despre concurs pe blogul lor intra de 2 ori la tragerea la sorti, va rog lasati in e-mail si linkul unde ati pus pe blog.[Pentru cei care au trimis deja e-mail si vor sa posteze sa imi mai trimita inca odata e-mailul in care sa includa si linkul!]
Multumesc si scuze!

Am auzit ca multa lume iubeste serialul Jurnalele Vampirilor, [inclusiv eu] asa ca m-am gandit sa va fac o noua surpriza impreuna cu Provideo .
V-am pregatit un nou concurs bineinteles.
De aceasta data ofer ca premiu Jurnalele Vampirilor- Sezonul 1 complet unui norocos sau unei norocoase.

Sinopsis Jurnalele vampirilor - Sezonul 1 complet / The Vampire Diaries:
In serialul de televiziune Jurnalele vampirilor/ The Vampirea Diaries, Elena, una dintre cele mai populare eleve din liceu a avut parte in urma cu 4 luni de o mare tragedie : parintii ei au murit intr-un accident de avion. Astfel aceasta, impreuna cu fratele ei, in varsta de 15 ani trebuie sa faca fata durerii. Anul scolar tocmai a inceput. Elena impreuna cu prietenele sale sunt fascinate de prezenta unui nou stundent, tanar misterios si carismatic pe nume Stefan. Cei doi tineri au inceput sa vorbeasca , pe scurt facandu-si ochi dulci. Ceea ce nu stie Elena este ca Stefan este de fapt un vampir in varsta de 200 de ani. Chiar daca este un vampir, Stefan incearca sa-si ascunda aceste instincte, insa fratele sau Damon face exact contrariul. Serialul Jurnalele vampirilor/ The Vampirea Diaries este o adaptare a unei serii de carti publicate in 1991.





Tot ce trebuie sa faceti pentru a castiga acest premiu superb este sa imi trimiteti un e-mail la adresa cartepentrumine@yahoo.com cu numele si prenumele vostru real si raspunsul la intrebarea de mai jos.

Intrebare:"Cate discuri contine  Sezonul 1 - Jurnalele vampirilor?"[ Raspunsul il gasiti pe site-ul Provideo]

Concursul se desfasoara pe perioada 19.05.2011-28.05.2011. Castigatorul il voi anunta in data de 29.05.2011 cu ajutorul site-ului random.org.

Multumesc Provideo!"

Scriu o Poveste [/fictiune] Noua

Am decis sa scriu o noua poveste publica. Adevarul e ca numai povestile scrise si publicate online sunt pentru mine sensul verbului "a scrie".
Cateva detalii:


Trecutul nefast al lui Irene apare dintr-o data obligand-o sa cedeze. E transformata si totul se schimba. Alege sa-si ascunda adevarata fiinta in spatele minciunii, dar in curand va fi prinsa intr-un joc al vampirilor de clasa inalta. Se simte neputicioasa dar cand Ethan, un vampir de elita apare in zona ea realizeaza ca viata nu i s-a schimbat degeaba: poate pierde sau castiga totul, dar sansele de a ramane in viata cu asemenea puteri sunt slabe. Ethan o atrage intr-un joc al pericolului si seductiei, iar ea valseaza alaturi de el spre infinit


Daca va tenteaza puteti sa dati click pe descriere si veti ajunge pe siteul in care postez povestea.
Miku`

Timpul trece, Timpul vine

Nu-mi aduc aminte cand am dormit ultima oara mai mult de cinci ore intr-o noapte. Ma gandesc acum, privind inapoi, ca timpul trece uneori fara noi. Am iesit de cateva ori serile astea si, cum nu aveam cine stie ce haine consistente pe mine, m-am pricopsit si cu un inceput de raceala.
Am intrat fara sa vreau intr-un concurs de latina si acum trebuie sa invat pentru ca altfel nu voi trece la destule.
Sfarsitul anului se apropie si in timp ce altii chiulesc sau invata pe capete, eu pierd noptile visand la cai verzi pe pereti.
Dar stiti ce? Mi se pare interesanta viata asa. Ce lipseste? Calatoriile! Era sa scriu casatoriile, ceea ce ar reprezenta un adevarat show al dezastrului in mintea mea, pentru ca sunt cuvinte total opuse.
Ador sa calatoresc, sa descopar mentalitati noi, locuri inedite si mai ales, sa creez pe seama lor.
Lucrurile ce oamenii tind sa le vada sunt de suprafata, dar, nimeni nu poate vedea chiar in profunzime.
Ce va ingradeste pe voi? Ce va ia dreptul la vise, la personalitate si ideologie proprie?
Mie mi se pare ca scolile, indiferent de nivel, cam asta fac. Se lauda ca fac excursii, ca ii pun pe copii sa creeze, dar nu fac altceva decat sa-i uniformizeze, sa dea un contur gros pentru ca pe viitor sa nu se poata impune.

Astea fiind spuse, ma intorc la "Certamen Ovidianum Ponticum".
miku``

Schimbari

Salutare(:
Am deschis un blog numai pentru romanul "Atractie", intrati pe Elena Costea pentru detalii.
Acest blog va fi doar pentru creatiile in afara romanului.
miku``

Povesti care meriTa

Citesc de ceva timp o poveste interesanta care m-a atras din prima.

Povestirile unui fermecator hot de camionete

"Edward face o prima impresie memorabila. “Nu mai asculta muzica mea, lasa-mi in pace telefonul si adu-mi camioneta inapoi!” am sasait eu. “Acum!” Sunt importante primele impresii? Sa speram ca nu."

Exceptand faptul ca traducatoarea nu posteaza prea des din motive educationale, va recomand povestea. 

O gasiti aici.
miku``

Ghidul optimistului, Ghidul pesimistului

Cartea include doua parti Ghidul Optimistului si Ghidul Pesimistului.

Optimistii, dar si pesimistii din lumea intreaga au acum un fel de biblie proprie in Ghidul Optimistului si Ghidul pesimistului scrise minunat de Niall Edworthy si Petra Cramsie.

Optimist
“Toţi suntem în şanţ, dar unii dintre noi privesc spre stele.”
Oscar Wilde

Pesimist
„Vă spun eu, am ajuns într-un canal de scurgere şi va trebui să ne târâm de-a lungul lui până la moarte.”
H.G. Wells

An aparitie: 2009
Autor: Niall Edworth, Petra Cramsie
Editura: NEMIRA
Nr. pagini: 592

Ghidul Optimistului
Va vine sa credeti ca, pentru fiecare lucrare stiintifica pe tema fericirii, exista mai mult de o suta scrise despre depresie? Dar ce-o fi in neregula cu oamenii acestia? Oare soarele nu rasare si pentru ei in fiecare dimineata? Pasarile nu canta, florile nu infloresc si pentru pesimisti?

Indemnati la actiune de aceasta revolta, am scris Ghidul Optimistului – o lucrare indelung documentata si splendid realizata, menita sa demonstreze ca acesti mineri cu mutre acre ai disperarii sapa de atata vreme intr-un loc gresit. Asa cum a spus la un moment dat o bunicuta vesela: “Pesimisti! Lasati in urma povara voastra de nenorocire si grabiti-va sa slaviti revarsarea de avutii a vietii!”

Daca ar sti unde sa sape, minerii acestia ar descoperi ca exact sub bocancii lor vechi si murdari se afla o mina fara fund, plina-ochi de filoane si pepite scanteietoare, care celebreaza viata. O celebreaza, nu o denigreaza!

Cu grija infinita, cu bucurie nemasurata si cu incurajarea extraordinarului nostru editor, am cantarit si lustruit pentru dvs. pretioasele giuvaieruri gasite, incercandu-le cand pe fata, cand pe dos, mutandu-le de colo-colo, cizelandu-le pe unele, renuntand la cele imperfecte. Asa cum veti vedea, le-am pastrat doar pe cele mai stralucitoare, fiecare fiind pus in valoare de o montura ideala, astfel incat nu doar sa le reliefeze pe cele din jur, ci sa alcatuiasca, impreuna, un ansamblu minunat.

Ghidul Pesimistului
Tipic, nu-i asa? Cand ne-a venit ideea acestei carti, nu ne-am inchipuit altceva decat un lejer periplu pe vastul ocean al documentarii, plutind printre resturi si fragmente de idei naufragiate si visuri uitate, culegand cateva date amarate si jalnice citate, pentru a demonstra ca viata nu-i deloc atat de al naibii de minunata pe cat ar vrea amicii nostri optimisti sa ne convinga ca e.

Ar fi trebuit sa stim ca nu avea sa fie un voiaj usor. Abia ce am pornit la drum, cu un vant firav suflandu-ne in panze, cand in randul echipajului au izbucnit ciorovaieli si ciondaneli. In vreme ce pluteam in deriva, abatuti, drept in ochiul unei furtuni de nemultumire, fiecare era pe cont propriu. [...]

Asa ca iata aici – dupa ce cu greu am evitat o revolta la bord – Ghidul pesimistului. Desi continutul sau va va oferi poate o palida satisfactie, speram ca, inmarmuriti de absenta preferatilor dvs si enervati de arbitrariul categoriilor alese, va veti distra, citindu-l, la fel de putin cum ne-am distrat noi scriindu-l.

Detalii aici.

Interviu Ecstasy

Interviu preluat de pe Ecstasy

Elena Costea, cunoscută şi ca Miku este autoarea cărţii `Atracţie`. 
Romanul surprinde o adolescentă a cărei vieţi se complică imediat după
 câştigarea unui concurs de esee, premiul fiind o excursie în Anglia. Lucrurile 
se înrăutăţesc pe parcurs, iar petrecerile şi excesul de alcool duc la moartea 
celei mai bune prietene şi, totodată, fiica directorului şcolii în care Ema, 
personajul principal, învaţă. Viaţa fetei devine o piesă de teatru dramatică,
 iar aceasta devine din ce în ce mai confuză şi tensionată. Cartea reprezintă 
viaţa adolescentină, cu suişurile şi coborâşurile ei, prezenţa alcoolului şi
 a drogurilor, a nopţilor petrecute ‘în stil mare’ şi urmările acestora,
 inconştienţa adolescenţilor când vine vorba de relaţii, copii şi avorturi. Aflaţi
 mai multe citind-o! :]

•Helău, Miku! În primul rând, mersi că ai acceptat propunerea mea. Mă
 simt mândră.:]] N-aş fi crezut niciodată că vei ajunge să publici o carte. 
Nu pentru că nu ai fi talentată, dar probabil faptul că eu n-aş avea curajul
 să fac asta m-a influenţat să cred că e “semi-imposibil”. Oricum, ţi-am
 mai spus şi repet: Ai sincerele mele felicitări!
Salutare, Axy. >:D< Orice e posibil, trebuie sa îţi imaginezi cum.

• Cum ai început să scrii? Te-a îndemnat trecutul să scrii o carte sau
 e vorba despre dorinţa de a crea un loc în care să te exprimi indirect?
 Ai mers pe stradă, ai văzut oamenii, ai observat lucruri şi ţi-ai
 imaginat o poveste?
Am creat. Vreau sa le transmit oamenilor un mesaj și prin scris îmi 
iese cel mai bine. Povestea am creat-o din impulusul de a-mi imagina
 anumite lucruri. Povestea e creată din partea sadică și realistă a mea.

• Personajele din carte au vreo legătură cu realitatea sau sunt doar
 rezultatele imaginaţiei tale? Numele personajelor reprezintă ceva
 în viaţa reală? 
Obișnuiam să folosesc numele Ema în majoritatea poveștilor pentru că e 
scurt și pentru că-mi place cum sună. Cartea e ficţiune, orice conincidenţă 
de personaje, locuri și întâmplări e întâmplătoare.

• Cum ai descrie, în câteva cuvinte, mesajul transmis de cartea ta? 
Oamenii trebuie să fie calmi, visători și misterioși. Ema, o adolescentă cât 
se poate de normală din Manhattan câștigă un concurs de  esee și pleacă
 într-un schimb  de experienţă în Londra. Acolo se îndrăgostește de directorul 
liceului la care învaţă. Când prietena ei cea mai bună și fiica directorului 
moare datorită unei intoxicaţii  alcoolice  viaţa ei se schimbă dramatic. 

• Cum ai ales titlul cărţii? De ce tocmai acesta?
Eram la editură și am fost întrebată dacă am ales titlul. Am privit prima 
pagină a manuscrisului unde erau scrise numele celor trei părţi și în
 momentul acela mi s-a părut că titlul „Atracţie” ar fi perfect.

• Dacă ţi-ai compara cartea cu un bărbat, cum l-ai descrie? Ce trăsături
 fizice şi morale ar avea?
Aș spune că e exact ca personajul principal masculin al romanului: gânditor, 
puţin cam ţicnit dar calm și plin de atracţie.

• Cam ce autori te interesează, îţi plac, cu care ai vrea să semeni sau
 care te influenţează? Ce citeşti?
Citesc multă ficţiune contemporană de autori ca: Linda Newberry,
 Nicholas Sparks, Cecily Von Ziegesar, Monica Ramirez, Oana-Stoica Mujea, 
Lissa See etc. Nu aș vrea să semăn cu cineva, ar însemna să fiu o dublură. 

• Ce te nemulţumeşte la literatură în general? Dar ce te fascinează?
 Ce părere ai despre cei care nu au obiceiul de a pune prea des 
mâna pe o carte? 
Nu-mi place că în România promovarea tinerelor talente se face foarte greu,
 nu numai în literatură. Îmi place modul în care autorii străini sunt ajutaţi 
în procesul de publicare al unei cărţi. Cei care nu citesc sunt oameni, ca
 și noi, poate nu au timp sau poate le e greu să citească. Sau poate nu vor.
 Cunosc mulţi care nu citesc și nu îi pot schimba.

• Cum te-ai simţit când ai aflat că povestea ta va fi publicată? Ce
 sfaturi le-ai da scriitorilor ce se mulţumesc cu postarea poveştilor 
lor pe forumuri, bloguri etc.?
Într-un cuvânt fericită. Deși e greu să publici o carte, trebuie să perseverezi.
 Dacă vrei să ajungi undeva nu te mulţumi cu ce ai.

• Să zicem că cineva ţi-ar propune regizarea unui film pe urma 
cărţii tale. Ai accepta? Ce părere ai despre filmele făcute după cărţi?

Unele filme sunt făcute bine, altele nu. Eu probabil că aș accepta, cred 
că ar fi o experienţă uimitoare.

• Cum te-ai descrie în 10 cuvinte?

Controversată, visătoare, veselă, creativă, sadică, muritoare, nemulţumită,
 înţelegătoare, schimbătoare, calmă.

• Ţi-a influenţat publicarea cărţii viaţa şi felul de a fi? Vor urma 
alte cărţi?
Sunt tare, tare entuziasmată de ce am realizat. Eu sunt sigură că vor urma 
și alte cărţi, sper, mult mai bune.

• Ce ai vrea să le spui cititorilor tăi şi iubitorilor literaturii?
Citiţi, imaginaţi, călătoriţi.

• Mersi pentru timpul acordat! Ne mai citim! 

Și eu mulţumesc pentru interviu. Aștept în curând creaţiile tale în
 mărimea unui roman.

Concurs Nou pe Fan-Fic-Twilight

Un nou concurs organizat de Fan-Fic-Twilight, unde cartile sunt sponsorizate de Editura Tritonic.
Puteti intra aici pentru detalii.

Enjoy the fiction,
miku``

Timpul

Ceara se topeste incet, iar lumina imprastiata se rasfrange in lumea stearsa. Trecutul vine acid reluandu-si drepturile. Vantul se napusteste asupra focului mocnit si lasa in urma doar un fum rasfirat.
Pe epitaful tocit de timp cade o picatura de ceara. O ceara rosie, o ceara asemanata cu un sange inchegat atunci cand se raceste, cade sacadat si numara crescendo timpul ramas. Impactul e aproape dar lumea e prinsa intr-un ticait macabru al indiferentei. Lacrimile lor au secat demult si nimic nu-i mai poate schimba acum.
Timpul trece si nemurirea se lasa asteptata. Focul arde iar ceara inteapa fiecare bucata de puritate ramasa. Nimic nu se termina, viitorul e incert, tremurul e infinit si durerea eterna.
Timpul trece, timpul vine.
Enjoy the fiction, miku``

Cine suntem?

Te-ai intrebat vreodata cum ar fi sa fii un mare/o mare actor/actrita, cantaret/cantareata, sa ai o functie mare, sa nu faci nimic si sa spui: ma simt bine? Te-ai intrebat vreodata cum ar fi sa fi genul acela de om care nu face altceva decat sa stea, sa dea ordine, sa manance, sa se plimbe si sa doarma?

Ti-ai spus vreodata ca vrei sa fiti un astfel de bogat, o astfel de persoana?

Cu siguranta.

Apoi te-ai uitat la tine, la felul cum te  porti, cum mergi, cum muncesti, si ti-ai spus: vai, dar sunt asa un nimic!

Si totusi, ai spus asta chiar daca ai o familie, chiar daca ai ce manca, chiar daca ai o casa frumoasa si un servici. Ti-ai spus asta chiar daca ai doua maini, doua picioare, chiar daca ai ceea ce este menit sa ai.

Sa fie aceasta o ipocrizie omeneasca?

Ai fost vreodata la un centru de plasament, ai privit macar o data in ochii unui copil de acolo? Ai fost vreodata la un centru pentru oameni cu handicap, ai aruncat macar o privire spre ei? Ce ai spuns atunci? 

Ca esti bogat, ca esti fericit cu ce ai.

Dar imediat ce iesi din acel mediu, vezi, asa cum un orb ar vedea daca  si-ar primi vederea, vezi lumea cu toate defectele ei, dar stii ca nu poti schimba nimic, stii ca esti de fapt un nimeni, indiferent de pozitie.

Si continui astfel sa traiesti mintindu-te, pana cand intr-o zi, sa ramai singur, sa plangi vremurile asa-zis bune, si sa plangi de mila ta.

Sa te privesti in oglinda si sa spui: cine sunt?